Dieta media pentru noul coronavirus / când ești blocat acasă

14 mart. 2020

Textul de azi este adaptat dintr-un newsletter pe care l-am scris în urmă cu mai bine de 2 săptămâni, parte din Friday Read, pe care-l trimit în (aproape) fiecare vineri către aproape 2,000 de oameni. Între timp am intrat în izolare la domiciliu, motiv pentru care updatez și completez ce am scris atunci, în speranța că vor găsi și alții utile aceste sfaturi.

Nivelul de anxietate din perioada asta este la maxim odată cu iminența noului coronavirus. Am intrat și eu în caruselul emoțional, din ianuarie și până acum am tot făcut slalom între „fuck, o să fie super grav” la „ok, poate nu e atât de rău” la „n-avem nicio șansă, ăsta e doar vârful iceberg-ului„. Aaaand repeat.

Profit de contextul COVID-19 pentru a scrie despre dieta media pe care încerc s-o urmez în această perioadă, pentru a evita să cad în vortexul știrilor sau să mă simt copleșită de volumul de informații.

1. Mi-am impus niște limite și reguli clare în privința consumului de informații, susținute de tot felul de aplicații.

Dacă nu fac asta, știu că risc s-o iau razna. Tind să ajung să verific inboxurile și feed-urile încontinuu, la toate orele posibile, și nu mai sunt în stare să-mi țin anxietatea și grijile sub zona roșie din bord.

Știu că nu mă ajută cu nimic dacă stau și dau non-stop refresh, la fel cum nu vreau să am mintea ciuruită de notificări de la toate aplicațiile posibile.

În cazul acestei pandemii, fiind deja izolată la domiciliu și conștientă că am luat toate măsurile care sunt sub controlul meu pentru a reduce expunerea și riscurile care vin odată cu ea, nu am de ce să monitorizez încontinuu știrile. Nu există schimbări cu adevărat importante care să se întâmple în 12 ore – sau chiar 24 de ore. (Uneori nu pot să nu mă întreb dacă nu era mai bine când ne informam doar o dată pe zi, din ziarele fizice).

După un anumit punct, consumul de extra informație nu mă mai ajută cu nimic, dimpotrivă, doar mă îngrijorează inutil. Dar, deh, degeaba știi lucrurile la nivel rațional dacă emoțional nu ești ok.

Dacă mă deconectez puțin de la acest ciclu și ratez o informație, nu va avea un impact real direct asupra vieții mele. Dacă totuși e cazul și se întâmplă ceva, cu siguranță voi afla altcumva, probabil printr-un telefon sau mesaj de la cineva apropiat (stau să mă întreb de câte ori a fost cazul în ultimii 5 ani și îmi vin doar 2 situații în minte, de ambele am aflat prin telefon).

Evident, dacă ai un job care depinde de monitorizarea informațiilor legate de evoluția acestui virus, ești excepție și ai nevoie să rămâi conectat. Dar la câți dintre noi este cazul?

Întotdeauna mi-a fost mai ușor să nu țin junk food în casă decât să mă bazez pe propria-mi voință pentru a mă abține de la a consuma, așa că, în același stil, încerc pe cât posibil să-mi controlez în primul rând mediul pentru a-mi controla atenția:

– Încerc să verific feed-ul site-urilor de știri și social media doar de 2 ori pe zi, timp de maxim 10 minute.

– Mi-am făcut un program, am niște ore prestabilite la care trec prin toate inboxurile, într-o anumită ordine (încep cu cel mai important canal), de la cel mai vechi mesaj spre cel mai recent.

– NU verific telefonul dimineața la prima oră, imediat după ce m-am trezit, și NU verific telefonul seara, înainte să mă bag în pat (dacă verific dimineața, îmi dă un mood prost pentru tot restul zilei, iar seara știu că-mi crește pulsul și-mi cauzează insomnii).

– Sunt abonată la câteva newsletters medicale dedicate COVID-19 și le-am pus filtru astfel încât să se ducă direct într-un folder dedicat, să nu le văd în inbox imediat ce le primesc. Știu că este de ajuns să văd un subject line ca să mă gândesc obsesiv doar la acel lucru și să-mi derapeze atenția, și atunci evit din start această posibilitate. Verific un anumit folder și citesc ce am primit atunci când îmi este mie convenabil.

– Combinat cu restricțiile de timp menționate mai sus, automat se filtrează și calitatea lor, cresc șansele să ajung doar la părerile de încredere, nu zvonuri care circulă pe grupuri de Facebook sau bloguri dubioase.

– Fără notificări la telefon, nici la grupurile de chat, nici la email, nici la știri, nici la social media. Pe telefon pot doar să fiu sunată sau să primesc sms-uri. De altfel, multe aplicații nici măcar nu le mai țin instalate pe telefon, le pot accesa doar de pe laptop.

– Legat de aplicațiile care-mi susțin aceste comportamente: folosesc RescueTime pentru a monitoriza și analiza cum îmi petrec timpul digital, respectiv StayFocusd pentru a limita un site la un anumit număr de minute pe zi (după ce le depășsesc, îmi blochează accesul din browser până a doua zi).

Cuvântul cheie la tot ce am scris mai sus este „încerc„. Recunosc că nu întotdeauna îmi iese. În perioada asta, nevoia de a mă informa și a mă simți în siguranță este uriașă, așa că am devorat tot felul de studii și opinii ale celor relevanți (oameni de știință, medici, experți în riscuri, epidemii, catastrofe etc). Citesc cărți despre dezastrele mari care au schimbat omenirea, ca să văd ce lecții îmi pot lua, poate mă vor ajuta să prevăd un pic din viitor. Dar sunt conștientă că e doar o iluzie. Dacă sunt cea mai informată nu înseamnă că sunt și cea mai protejată.

2. Înlocuiesc cu alte activități de calitate.

Primul pas este eliminarea sau restricționarea consumului de media, însă este inutil dacă nu vin și umplu timpul ăla cu alte activități care să-mi bifeze acele nevoi emoționale. Degeaba-mi zici ce să nu fac dacă nu-mi dai și niște alternative ok, nu?

Atunci când nu eram blocată în casă era simplu: căutam activități sportive și interacțiuni sociale de calitate (sunt introvertită, deci asta înseamnă discuții lungi one-on-one, duse în profunzime, și 0 small talk). Acum că nu mai ies din casă, încerc pe cât posibil să mă țin de rutina veche și am înlocuit restul cu ce am la îndemână.

Am exact același program de somn (cu bonus somn de prânz – much win). Mă hidratez și mănânc cât se poate de sănătos. Fără chestii în exces și fără junk food, că nu vreau să-mi afectez aiurea sistemul imunitar. Vorbesc mai mult la telefon cu prietenii. Citesc foarte multe cărți, aveam câteva neterminate, dar și unele la care tot nu reușeam să ajung – iată, acum am ocazia. Încerc să mă țin de obiceiul de a medita. Nu mai am cum să ies în parc să alerg, dar tot pot face exerciții cu greutatea corpului. Azi am făcut concurs de planking cu jumătatea mai bună, ca să vedem cine rezistă mai mult (surprinzător, am câștigat).

Ok, am făcut și curățenie generală zilele astea (chiar de câteva ori), am spălat tot ce puteam spăla, probabil urmează să intru să fac curat în cărțile din bibliotecă. Într-un final am cedat și am reactivat și abonamentul la Netflix, după ce-l oprisem acum 2 ierni (faptul că are atât de multe opțiuni îmi cauza anxietate, mereu mi-era teamă că poate am ales prost, dar în acești 2 ani am adunat o listă de documentare produse de ei pe care-mi doream să le văd).

Și, cel mai important: încerc să scriu și să și public zilnic câte ceva pe acest blog, în căutarea de a da un sens lucrurilor. Problema este că multe din subiectele despre care scriam înainte acum mi se par mici și lipsite de importanță. Nu-mi mai pasă de multe dintre ele – și pe bună dreptate. Un eveniment de asemenea magnitudine te forțează să-ți reanalizezi toată viața și să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă.

În mod normal, misiunea mea este de a-i ajuta pe alții, a-i educa, a le facilita accesul la niște resurse care să-i ajute să ia decizii mai bune. Acum că mare parte din aceste activități au picat și mă uit la un Google Calendar gol pentru prima oară în 10+ ani, am nevoie să umplu tot acel spațiu cu ceva care să-mi dea la fel de mult sens. Probabil că-mi va mai lua câteva zile până-mi voi regăsi Nordul. Ceea ce îți doresc și ție.

***

Câteva resurse care te pot ajuta să ții anxietatea sub control în următoarea perioadă:

❤️ Stay safe. Stay sane.