Vali Petcu (zoso) – de la jurnalism la cel mai citit blogger din România (Interviu)

vali-petcu-zoso-webstock-2016

Mereu am fost curioasă să aflu cum lucrează alții. Ce obiceiuri au? De unde-și iau informațiile? Cum învață? Cum se deconectează? Cum împacă viața personală cu munca (dacă reușesc să le împace)? Cum au devenit mai eficienți? „Overnight success” a durat 10 ani sau chiar mai mult de atât?

Am citit (și încă citesc) tot felul de cărți pe aceste teme, în special biografii. Îmi place mult seria LifeHacker cu „How I work„, recent am descoperit-o și pe cea de la The Art of Manliness – „So you want my job„. Reportajele Cristinei Bazavan. Reportajele incognito realizate de Viorel Ilișoi.

La finalul acestei veri, când eram plecată într-o scurtă vacanță (se pare că doar așa îmi vin ideile, când reușesc să mă deconectez), am decis să pornesc o serie de articole despre asta. În special interviuri cu oameni ale căror meserii par ușoare, ba chiar ai tendința să crezi că ai putea face și tu asta.

Discuția pe care o veți citi mai jos este prima din această serie.

Pe Vali îl urmăresc încă din toamna 2005, când de abia pornise blogul. Ce-i drept, pe vremea aia nici nu știam că se numește „blog”, credeam că este un fel de forum și îi lăsam comentarii anonime în care luam apărarea unor artiști (încă eram în liceu, să zicem că aveam o scuză).

Am profitat de faptul că a trecut vinerea trecută prin București, pentru prezentarea de la Webstock, și l-am răpit ca să-mi răspundă la câteva întrebări.

Am povestit despre drumul de la jurnalism la cel mai citit blogger din România, despre concepții greșite despre el, cum se deconectează, ce alți bloggeri l-au influențat și multe altele pe care le puteți citi singuri mai jos.



Ești în permanență activ online, uneori mă întreb când mai apuci să dormi. Cum arată ritualul tău zilnic de lucru?

Mă culc în jur de 10 PM, mă trezesc în jur de 6 AM, uneori mai dorm la prânz.

După ce mă trezesc dimineața fac o cafea, fac puțină mișcare. Citesc feed-urile, fac știrile zilei. Răspund la comentarii. Duc familia la școală. Public știrile zilei, după care caut subiecte. Toată ziua.



Cum împaci timpul petrecut cu familia cu munca? Te adaptezi în funcție de ei sau de ce chef ai în ziua respectivă?

Da, depinde în funcție de ce activități au și ei, ce activități am și eu. Sunt zile în care sunt eu mai ocupat, zile în care sunt mai liber, ne echilibrăm cumva.



În afară de telefon și laptop în sine, care sunt uneltele care te ajută cel mai mult la capitolul eficiență / productivitate? (ex: Pocket, feed reader)

Am o stație de lucru destul de puternică.

Lucrez mult cu Feedly.

Am o clonă de Chrome care se numește Cent Browser, are niște chestii care-mi folosesc mie foarte mult. Are și o administrare a memoriei extrem de bună.

Windows Live Writer, că-mi pot scrie articolele local. Îmi place să le văd că arată mai bine local decât direct pe net.



Ai pornit blogul în urmă cu 11 ani. Între timp, industria (care la început nici măcar nu era încă o industrie) a devenit extrem de competitivă. Comparativ cu alți bloggeri, care crezi că este lucrul care te-a avantajat / te-a făcut să ieși în evidență?

La început am ieșit în evidență pentru că eram constant, am scris mult timp în fiecare zi. Mă rog, exceptând când am fost bolnav, când am avut accident, când aveam evenimente, în weekenduri.

Eram un pic ca la ziare, îmi place mult să fac comparația asta: oamenii erau obișnuiți în fiecare dimineață să se trezească, să cumpere ziarul. Așa e și cu blogul. Mă uit dimineața, între 7-8 este un spike, oamenii sunt obișnuiți să intre, să citească ceva. Și m-am prins de chestia asta și le dau să citească. Asta mi-a oferit un avantaj.

Apoi, am backgroundul în jurnalism, că știu cum să abordez un subiect, văd destul de clar ce se întâmplă.

Și al treilea, fiind foarte “vechi” pe internet, știu o mulțime de chestii. Știu și puțină programare, știu un picuț de technicals, pot să susțin niște subiecte care pe vremea aia nu erau tratate deloc.



Este ceva ce ai face diferit dacă ai lua-o de la început?

Da, aș scrie titluri mai bune. În primii 4 ani, cel puțin, am scris titluri aiurea. Mi-a luat 4 ani să mă prind de ce înseamnă “long tail”. Regret acum, că am multe materiale bune care nu pot fi găsite pentru că nu au titluri bune.

A doua chestie, aș păstra pozele la mine pe server. Pe vremuri, nu era hostingul ce e acum, pozele le puneai pe PhotoBucket, le puneai pe unde puteai, și s-au pierdut destul de multe. Cam 20% din pozele mele s-au pierdut, ceea ce e destul de mult.



Care este cea mai comună concepție greșită despre tine?

Că nu înțeleg. De obicei oamenii au impresia că, dacă au făcut o facultate de profil, doar ei sunt cei care înțeleg un anume domeniu. Ceea ce e e greșit. În foarte multe domenii nu-i nevoie să ai informații din interior ca să înțelegi ce se întâmplă. E evident, dar ei au impresia că nu înțeleg eu.

Și că din cauza asta nici nu ar trebui să-ți comunici părerile…

Da, dar de obicei timpul mă răzbună.

Demonstrează că ai avut dreptate.

Da. Cum o să-mi demonstreze peste doi ani de zile că InternetCorp este un publisher prost.



Campanii desfășurate în online-ul românesc. Care ți s-au părut a fi unele dintre cele mai interesante, cu concept mișto?

Cea mai drăguță mi s-a părut asta cu Cabral, cu Kaufland, cu “Fundul ăsta mi-a schimbat viața”. Foarte bine făcut clipul. Foarte la obiect.

Redescoperă România.

Asta cu Heineken, cu fetele care fac lip sync, putea fi mult mai bună. Din păcate, nu s-au lipit. Adică ideea bună, realizarea așa, dar ceva nu s-a lipit acolo.

Și campania cu sneakers, pe care am făcut-o noi doi, a fost foarte bună…

Haha, da, deja ne-am luat gențile de bani primite și facem acest interviu de pe o plajă din Thailanda.



Interacționând mult timp cu oameni din publicitate (indiferent că se numesc marketeri, PRiști, consultanți etc), am rămas cu impresia că unii ar fi într-o relație de love and hate cu tine: prin natura muncii, ei se simt nevoiți să se împrietenească cu tine, deși de fapt nu te suportă. Cum reușești să interacționezi cu ei, să lucrați împreună?

Mare parte din hate-ul ăsta este bazat pe concepții greșite, din cauza diverșilor mei agenți de PR.

Sunt oameni cu care lucrez bine, exprimându-ne sentimentele unii față de ceilalți. Da, la nivel personal cred că ești un dobitoc, la nivel personal crezi că sunt dobitoc, și ne vedem liniștiți de ale noastre. Adică putem colabora și am colaborat bine și au ieșit campanii frumoase, fără să…

…fiți prieteni la cataramă.

Da.



Ce faci atunci când vrei să îți reîncarci bateriile și să te deconectezi de muncă? Știu că mai mergeai pe munte, ieșeai cu bicla.

Mă plimb. Pe jos, cu bicla, pe munte.

Dorm. În pat, în hamac.

Grădinăresc. Foarte mișto să te deconectezi așa, să te ocupi de chestii foarte simple, când trebuie să te gândești la articole.

Petrec timp cu familia, cu fi-miu, vânăm pokemoni.

Atât?

Nu vreau să te mint că citesc, că nu citesc așa de mult.



Haha, asta așteptam, speram să leg de următoarea întrebare. Știu că spuneai la un moment dat că nu ți se pare ok ca lumea să se laude cu cărțile citite, că este ceva foarte personal. În același timp, fiind atât de urmărit, nu crezi că ai o responsabilitate să îndemni lumea să citească?

N-o să fac chestia asta, pentru că mie nu-mi plac cărțile sf. Nici filmele sf, nici horror. Dacă mă întrebi așa, tu, personal, Cristina, pot să-ți dau o recomandare dintr-un domeniu la care mă pricep. Dar așa, să fac recomandări generaliste…

Citesc de obicei cărți de istorie, biografii, de la cântăreți, de la oameni care au clădit afaceri, de la tot felul de oameni interesanți. Am citit cărțile apărute în ultimii ani, din social media. Cele scrise de the usual suspects, de Ryan Holiday, de Jason Kincaid.

Cum ai încuraja generația fiului tău să citească?

Sunt prea mici, de abia descoperă literele. Dar ei citesc, singura chestie e că citesc pe iPad.

Mi se pare că basmele lui Petre Ispirescu sunt mișto la orice vârstă. De asta sunt foarte mulți oameni care spun că, în cazul Game of Thrones, cărțile sunt mult mai bune. Că-ți dau frâu liber imaginației, îți imaginezi dragonul așa cum vrei tu, îți imaginezi balaurul, mistrețul, cum vrei tu. Așa, când îl vezi în filme, nu e mereu on point.

Și la fel și cu cărțile Lord of the Rings.

Bătălia de la Helm’s Deep mi-o imaginam de zece ori mai mare ca intensitate. Nu știu, mi s-a părut că citind-o mi-o imaginam mult mai bine decât văzând-o. Cât a durat în film, 15 minute?



Cred că una din cele mai mari probleme moderne este dificultatea de a te putea concentra pe ceea ce ai de făcut, fără să procrastinezi, să te pierzi în gaura neagră a rețelelor de social media. Ce i-ai sfătui pe cei care vor să fie mai eficienți în munca lor? Pe tine ce te-a ajutat?

Există motivări pe termen scurt, mediu și lung.

Pe termen scurt vrem să vedem țâțele fetei ăsteia care șterge masa. Motivarea pe termen scurt este să am o prezentare bună (la Webstock). Scopul pe termen mediu este să fac chestii. Scopul pe termen lung este să duc o viață bună.

Având scopurile astea, nu prea te mai distrage, că știi că ai de făcut ceva.

Eu n-am o problemă cu trezitul dimineața, pentru că știu că trezitul dimineața este drumul spre un anume scop.



Bloggeri sau scriitori care te-au influențat, de la care ai învățat multe, și pe care i-ai recomanda și altora – în special celor care vor să facă bani din blog / scris?

M-a influențat SuperMagneta, pentru că era foarte tânără când a început să scrie, și scria bine și mult. Mi se părea senzațional că o puștoaică poate să scrie atât de mult și de bine.

Lao Babauta de la ZenHabits, care este fix pe stilul meu, reușește în câteva paragrafe să comunice foarte foarte mult.

Iar scriitori… poeți, mai degrabă. Îmi place mult Shelley, Byron.

Eminescu, care are opera lui publicistică, cu ce a publicat în ziare. Sunt vreo 3 volume, așa, 3-4 degete grosime. Operă foarte bună, fiindcă știe să le aducă foarte bine din condei.

Tipul de la ProBlogger, care scria chestii despre blogging – și chestii tehnice, și de culoare locală.

Și MacLeod, de la Gaping Void.



Pentru cei care doresc să facă bani din scris (indiferent că e vorba de scris pe blog, Medium, Vice etc): ce crezi că ar trebui să știe, ce lucruri să ia în considerare?

În primul rând ar trebui să știe să scrie, ceea ce în ziua de azi e mare lucru.

Să înțeleagă subiectul. Cu cât înțelegi mai bine subiectul, cu atât îl poți explica și altora..

În cazul Vice, este o chestie asumată, ei fac trolling și omit chestii (chiar și afară). Poți să te exprimi pe un subiect și fără să-l acoperi în totalitate, și fiind on point și e ok. Cât de cât să înțelegi despre ce scrii.



Cum arată procesul tău de învățare?

Teoretic, în domeniile care mă interesează, știu care sunt key influencers și mă duc la ei.

E pe Ars Technica, e pe TechCrunch (mai puțin), e TechDirt. Sunt câteva domenii mari pe domeniul IT-ului de unde poți afla informații extinse despre chestia asta.

După care urmăresc Wikipedia, Google și așa mai departe.



Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?

Viața e prea scurtă ca să înghiți rahaturi. L-am primit de la o profesoară de liceu și de atunci am fost foarte slobod la gură… și am rămas așa.



* foto realizată de Freya Productions @ Webstock 2016.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

3 comentarii

3 comentarii. Leave new

Dă-i un răspuns lui Călin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed