Motive sa credem intr-o lume mai buna

Avem cu totii in viata cateva perioade intunecate prin care trecem.

Pornesti la drum entuziasmat, visezi sa salvezi lumea, dar esti respins cu fiecare ocazie fiindca nu te incadrezi in tiparele a ceea ce societatea contemporana considera ca e *normal*. Totul e instabil, sistemul se da peste cap de la o zi la alta, esti stresat, presat din toate partile, iti faci griji ca ti-ai putea pierde jobul, prietenii, iubitul/iubita, familia, ca o sa te ignore toti, ca n-o sa-ti mai raspunda nimeni niciodata la telefoane, mail-uri sau mesaje private date pe Facebook sau Twitter, ca o sa uite ca ai existat vreodata. Ti se aminteste cu fiecare ocazie ca de fapt esti doar tu impotriva tuturor, altii doar incearca sa te traga’n jos, in groapa cu noroi. Se bucura atunci cand esuezi. Sau, si mai rau, pur si simplu nu ii intereseaza persoana ta nici cat negru sub unghia de la degetu’ mic de la picior.

Te chinui sa adormi, uneori ai cosmaruri, cand te trezesti nu prea iti dai seama daca exista vreun motiv pentru care sa merite sa te ridici din pat. Esti permanent obosit, ai impresia ca porti un razboi cu tot felul de balauri, politicieni, dinozauri, avocati, zmei, masoni, extraterestri, Gigei, Dorei, rude ale monstrului din Loch Ness. Si cu multiplele tale personalitati. Poate ca esti nebun.

Iti ridici in jur fortarete si incerci sa mentii relatiile la un nivel limitat, cat mai superficial, pentru a nu le oferi altora munitie pe care la un moment dat cu siguranta vor ajunge s-o foloseasca impotriva ta. Cu toate astea, reusesc sa te pacaleasca si sa se strecoare in viata ta oameni rai, care te mint cu zambetul pe buze, se arata interesati de tine si iti dau de inteles ca ai conta pentru ei, ca’ti vor doar binele. Sau, in naivitatea ta, crezi ca tu esti cel care ii va schimba macar cu 90 de grade. La un moment dat dispar in mod dezastruos (si spectaculos) si dupa ei potopul: te lasa contempland cam cat de rau ai fost manipulat, folosit, ranit. Nu te poti abtine sa nu-ti imaginezi cum i-ai distruge, daca ai avea ocazia sa te razbuni. Iti promiti – din nou – ca nu vei mai permite sa se intample asa ceva.

Te inchizi si mai mult in tine, continui sa inalti zidurile de auto-aparare. Incerci sa nu uiti cine esti. Nu stii incotro te indrepti, dar ai o permanenta senzatie de accident pe cale sa se intample. Presa (fie ea online sau traditionala) intretine cu brio panica: e de ajuns sa arunci un ochi peste titlurile zilei ca sa fii convins ca totul se duce naibii si maine se va sfarsi lumea, deci oricum n-are niciun sens sa mai faci TU ceva.

Si, ia ziceti…va suna cunoscut scenariul? Par a fi ingredientele din oala cu tristete in care v-ati inecat?

Da, viata e grea si lumea e rea. Da, se intampla chestii extrem de nasoale in jurul nostru. Dar toate au un scop. Nu esti tu ala „cel mai special”, nu esti tu singurul care are astfel de dileme existentiale, generatia ta nu este singura cu probleme. Si nu te ajuta cu nimic daca te retragi complet in pustietate si nu mai vorbesti cu nimeni in afara de animalele tale (sau pasarele, dupa preferinte). Normal ca e comod acolo in lumea ta, ca n-are ce sa te mai distraga, dar fuga si ignoranta nu au rezolvat niciodata nimic.

Mai bine ia o pauza si respira. Cum ai ajuns aici? Ce n-ai facut bine? Ce trebuie sa schimbi? Ce ai invatat din asta? Incearca sa vezi „the big picture”. Ai avut un esec? Se mai intampla. Cu cat esuezi mai mult cu atat afli mai multe despre tine, despre cei din jur, despre cum functioneaza lucrurile in universul asta in care traim. Ai fost luat de prost? Aia e, pe viitor vei citi mult mai bine oamenii si intentiile lor si vei invata cum sa-i controlezi si ce bariere sa le impui astfel incat sa nu se mai repete.

Evita oamenii „toxici”, aia plini de energie negativa, carora nu le convine nimic si vor doar sa te faca sa te simti mizerabil. La categoria asta intra si haterii de pe internet – ati vazut voi vreodata hateri cu care sa poti sta decent de vorba, sa le explici calm punctul tau de vedere, si ei sa zica: „Da, asa e, ai dreptate, m-am inselat, peace and love my brother, hakuna matata!”? Pai nu, ca scopul lor e sa se agate de orice mizerie pentru a-i face si pe cei din jur sa se simta la fel de mizerabil si frustrati precum ei. Nu incerca sa-i schimbi, nu le tine discursuri, nu incerca sa le intri in gratii, ca in cele mai multe cazuri e doar o pierdere de timp si energie. Si nu-i judecati, ca nu aveti de unde sa stiti din ce cauza a ajuns sa zaca atata ura in za Gollums of za world.

Lumea este exact asa cum o construiesti (sau „what goes around comes around”, daca-l preferati pe Justin Timberlake), deci mai bine lucreaza la sansele alea ca sa fie acul destinului in favoarea ta (ok, asta e momentul in care incep sa ma uimesc singura la cate „quotables” am putut baga in atat de putini pixeli). Concret: citeste carti, bloguri pozitive (si nu ma refer aici la mizerii spalatoare pe creier), fa sport, profita de zilele cu soare si iesi la plimbare, incearca sa mananci sanatos, experimenteaza, joaca-te, apuca-te de pictat, scapa de rutina, cauta sa cunosti oameni noi. Tine-i aproape pe cei cu aceleasi valori ca si tine. Fii sincer cu cei din jur si cu tine (sinceritatea e subestimata). Elimina ceea ce nu-ti face placere, fie ca e vorba de relatia actuala sau chestii banale, precum purtat tocuri sau mers la cununii religioase. Fara droguri sau alte dependente, ca sclavia nu e deloc frumoasa. Urmareste interviuri cu oameni care au incercat sa schimbe lumea in bine (fara sa faca mai mult rau pentru aceasta cauza, deci fara Hitlersi, ok?). Adu-ti aminte ca exista totusi si supereroi necunoscuti in jurul nostru, poate medici, pompieri, psihologi, profesori, oameni din asociatii caritabile, comedieni, artisti, scriitori…sau doar simpli oameni care ajuta cu fiecare ocazie fara sa aiba vreo agenda ascunsa, fara sa doreasca sa fie ridicata o statuie in cinstea lor.

Uite AICI un exemplu de care am citit zilele astea. Si uite si un text misto, tot proaspat descoperit. Si sper sa lasati la randul vostru motive pentru care sa credem intr-o lume mai buna – in comentarii sau direct pe site-ul asta lansat recent – este o initiativa Coca-Cola care-mi place si am decis sa ma implic. Pentru inceput am venit cu acest articol, ce urmeaza…o sa va anunt la momentul potrivit.

Am filmat si un material video, in care povestesc despre cum m-a ajutat Bobby sa ma lupt cu morile de vant atunci cand am lansat primul proiect online (iertare anticipat, cu scrisul ma descurc eu dar cand vine vorba de vorbit in fata camerelor imi bubuie inima de panica si mi se goleste instantaneu creierul, deci nu e chiar cel mai reprezentativ material big grin inca lucrez la imbunatatit partea asta). Puteti vedea AICI toate inregistrarile cu „colegii” de blogosfera, ca sa aflati ce au avut si ei de zis pe tema asta, ce ii motiveaza.

Ne citim in comentarii, da?

Articol enorm, fara bolduri si cu un singur smiley. Premiera.

Poza e din Narnia. Putin cheesy, stiu.

UPDATE: cititi ce au scris pe tema asta si:
1: Cabral
2: Andreea Ibaka
3: Vlad Petreanu
4: Cristina Bazavan
5: Cristian China Birta
6: Cristian Manafu
7: Razvan Pascu
8: Radu Dumitru
9: Adrian Ciubotaru
10: Alexandru Negrea
[mai completez pe masura ce apar articole]

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

17 comentarii

17 comentarii. Leave new

  • George Prahoveanu
    10 nov. 2012 03:49

    Ma regasesc aici. Toti avem parte de influente negative si eu sunt de parere ca nu ai cum sa le eviti,dar priveste partea buna, inveti cate ceva si in timp te feresti din ce in ce mai bine.

    Răspunde
  • Ba esti foarte draguta in clip si nu se vede nimic din partea aia cu „mi se goleste instantaneu creierul” happy

    Răspunde
  • Asta cam aşa e.
    Oamenii sunt mult mai dispuşi să-şi arate indiferenţa decât să ajute. Totuşi, trebuie să cauţi persoanele pe care le vrei ca „modele”, după care să te ghidezi, şi să laşi răutăţile celorlalti la spate. happy

    Răspunde
  • Gabi Udrescu
    10 nov. 2012 20:43

    Frumos scris, n-am ce completări să aduc acestui articol prin comentariul meu, însă… nu pot să nu remarc hanoracul din filmarea. C de la Cristina big grin ?

    Răspunde
  • Acest articol este exact ce aveam nevoie sa citesc acum, dimineata. De obicei, cand sunt intr-o mare prapastie, dau numai peste chestii nasoale pe net sau chiar pe mail. Oamenii care imi zic diverse. Si nu de bine. De data asta, se pare ca am noroc. Multumesc! Stiu tot ce ai spus tu acolo, insa uneori tare bine este sa-ti mai spuna cineva, inca o data, si inca o data…

    Răspunde
    • In momentele mai nasoale pe mine ma ajuta ft mult sa scriu – scriu pentru mine (tin jurnale din 1999 laughing ), le scriu celor pe care sunt suparata – chiar daca nu le arat / nu fac nimic public, dar ma ajuta sa-mi pun gandurile’n ordine.

      Răspunde
  • ERobertul
    11 nov. 2012 13:23

    Motive sa credem intr-o lume mai buna?
    Avem nevoie de motive, adica simplul fapt ca am avea o lume mai buna, de aici rezulta ca ne-ar fi noua mai bine nu ar trebui sa fie suficient? hmmm…
    Motive sa facem o lume mai buna?
    Ar trebui sa fie acelasi raspuns si totusi, oamenii prefera atat de mult sa faca strictul necesar si in ultimul moment, incat uita sa fie …”oameni”.
    Dar pentru a raspunde…
    Pentru ca trebuie sa existe si alta cale in afara de tehnologii facute pentru razboaie, distrugere si calamitati, pentru ca putem sa evoluam dar sa avem grija de casa noastra eterna „planeta pamant si natura ei”, pentru ca schimbarea incepe cu fiecare si desi gasim scuze la „ala” si la „ala”, sunt scuzele noastre. O lume mai buna pentru ca se poate, la inceput mai greu, dar pas cu pas, cu cat noi nu vom ceda, altii se vor alatura!!! O lume mai buna, daca facem deja pasii acestia… pot spune ca MERITAM!!!

    Răspunde
  • Măi, motive sunt și chiar destule. Problema e cu oamenii, în general. Pentru că aceiași oameni care îți spun cu seninătate să ai încredere în ei ajung să îți demonstreze că, chiar dacă tu vrei să faci lumea mai bună, ei parcă vor total opusul acestui lucru. Noroc că mai sunt și excepții, rare, uneori aproape invizibile, dar există. Sunt oameni care te inspiră chiar dacă ai apucat să le strângi două secunde mâna sau sunt alții care o fac zi de zi.
    Și acum, înainte să dau submit la comentariu, mi s-a făcut un pic dor de tine. Bine, un pic mai mult happy

    Răspunde
  • Foarte frumos articolul tau, ca de obicei. Videoclipul ala e pe gustul meu si e stanca la care mereu ma intorc atunci cand sunt praf pe undeva pe jos si trebuie sa ma ridic, iar una din persoanele care m-au ajutat sa fac asta ai fost TU si am mai zis-o, atat tie cat si in postul meu de pe blog. Am citit si celelalte doua articole si e de apreciat ce face „Alin”, cat despre „DA”,sunt de acord in cea mai mare parte, totusi cred ca uneori e bine sa zici si NU, sa ai si puterea asta. Persoanelor alea care nu te inspira, care nu simt la fel ca tine, cu care pur si simplu nu te conectezi, e mai bine sa le tii la distanta.
    Cat despre tine, cred ca TU esti motivul pentru care crezi intr-o lume mai buna, pentru ca pur si simplu esti TU (iar asta implica muuulte).
    Felicitari pentru filmulet, nu esti asa cum ai zis, eu nu am simtit blank-ul, ci o persoana calda si dornica sa faca lucruri bune! (me loooove the jacket) Succes in continuare!

    Răspunde
  • Let us not delve into self-pity.. The world is what we make of it.

    Misto articolul!

    Răspunde
  • Valentin Palconi
    19 nov. 2012 23:59

    Cred ca depinde de fiecare dintre noi ca aceasta lume sa fie mai buna. Daca fiecare incearca sa fie mai bun, atunci lumea se va schimba. Atat succesul dar mai ales esecul, duc la progres. Cred intr-o lume mai buna pentru ca sta in puterea noastra sa promovam lucrurile care conteaza si oamenii care merita.

    Răspunde
  • thinkebell
    11 mart. 2013 02:10

    „Nu ma-nchin la idoli falsi, c-am fost invatat
    Sa nu ma las calcat in picioare… e pacat
    Sa-ti pierzi increderea in tine-nseamna ca nu mai esti om,
    Chiar daca ti-a fost bagat pe gat fructul oprit, din pom

    Speranta nu moare ultima, e chiar prima pe lista
    Sa stii ca oamenii sunt tristi, nu viata-i trista
    Ascund intr-o batista doua lacrimi si strig catre cer
    Ma-ntreb…cate nivele mai sunt pan’ la ultimul nivel?

    Ceasu’ a-nceput sa bata-mi trec secundele prin minte
    Cu privirea mea de gheata te las acum fara cuvinte
    „Fii cuminte ma copile, daca vrei s-ajungi om bun!”
    Nu suntem toti la fel, dar pasim pe-acelasi drum!

    Ia pune tu mana pe-o carte, matematic ce te-mparte
    Intre-a fi sau a zambi chiar si dincolo de moarte
    Vei vedea ce n-ai putut sa vezi intr-o viata-ntreaga
    Si vei afla de ce pacatul parintilor de maini te leaga”.

    Varsta: 19 ani. Postul IV, schimbul III, Politie Militara, Vanju Mare. Erau -20 de grade afara. Imi asteptam ceaiul de la ora 01:30, sa-mi incalzesc mainile pe cana jegoasa de inox in care se afla apa fiarta cu „frunze de ceai negru”, pastrate intr-o lada veche de munitie pe care se asezase de mult praful.
    Scriam versuri in post… Trecea timpul mai repede, iar gandul ca „voi trece si pe asta” ma ajuta sa raman lucid. Ma gandeam la cat de bine este acasa si ajunsesem sa invidiez chiar si cele mai proaste cunostinte ale mele… Ei erau acasa cu familiile. Era normal. Ce ar fi putut sa faca intr-o seara geroasa de 24 Decembrie? Armata e „pentru cei fara pile”, iar eu eram unul dintre ei. Info cost-ul mi se adresa respectuos cu apelativul „stimate client”, insa ma anunta cu „parere de rau” ca mai am 0,01 euro. Fir-ar sa fie! Nu pot trimite nici macar un mesaj cu „Craciun Fericit” iubitei, iar idiotul de centralist, dormea „somnul mortii”, frant de beat de pe la 21:00. Oameni de nimic. E deja 01:35 si nu au venit sa aduca ceaiul ala nenorocit! Cred ca ar fi bine sa sun la corpul de paza sa vad ce fac idiotii dracului! „Postul IV aici dom’ Plutonier! Nu, nu sunt probleme! Vroiam doar sa stiu… Am inteles! Ma scuzati domn’ plutonier.. Dar sa stiti ca… Am inteles! Da, am patrulat, insa e frig si m-am gandit.. Bun! Am inteles! Am inteles”. Tocmai am fost anuntat ca nu mai primim ceai.. „Ordin de sus”. Le-au spus sa ne aduca ceai doar daca sunt sub -25 de grade Celsius.. Si am mai fost si certat ca nu patrulez. Sunt inlemnit de frig si simt cum suba imi darama umerii. Gata! Nu mai pot! Ah! Bine ca mi-am luat radio-ul! Il deschid si mai ascult cate ceva..trece mai repede timpul. Deschid radio-ul si aud” dobro veche!” Bulgarii… Dupa un discurs de aproximativ douazeci de secunde…traiesc un moment de fericire absoluta! Pe radio se aude Stelu Enache si Tandarica Lipan cu memorabila si inconfundabila „Treambura Luna”, cantata in aromana. Suna atat de bine incat imi patrunde pana in adancul sufletului si simt cum totul se transforma in jurul meu. Ma simt de parca as fi captiv intr-un peisaj ireal. Imi aduc aminte de ea..si nu ma pot abtine.. Imi cade o lacrima si incerc rapid sa ies din starea asta, pentru ca stiu ca nu-mi face bine. Caut cu privirea luna, cu toate ca imi simt ochii reci din cauza lacrimilor care inca imi incetoseaza privirea si a frigului de afara si..o zaresc asa cum nu o ma vazusem niciodata! Este magnifica! Parca-i pusa cu mana in centrul universului, luminata precum soarele si invaluita intr-un cerc de lumina! Cu toate ca sunt ateu, consider ca e un semn divin, imi scot pixul dn buzunar si scriu doua versuri pe unul din stalpii de sustinere ai foisorului in care-mi „indeplineam atributiile”:
    „Realizez ca sunt prea singur sa mai pot sa-mi spun un banc
    Caci increderea mi-a fost prinsa sub senila unui tanc…”,

    Dupa care ma semnez:
    Vanju Mare – MH / 24 Decembrie 2004
    Unitatea Militara 01068
    Caporal I.M.G.

    Da Pyuric, avem multe motive pentru care trebuie sa credem intr-o lume mai buna! Si tot atat de multe motive pentru a o face mai buna! Insa schimbarea va incepe odata cu noi. Cu fiecare dintre noi…

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui pyuric Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed