E 5 și un pic dimineața, în ultima zi a lui 2025, ultima zi în care mai am 37 de ani. Profit că băieții încă dorm, mi-am făcut repede o cafea și m-am apucat de scris aceste rânduri. Ca de obicei, am scris deja mijlocul, „grosul”, mai am doar introducerea și încheierea.

Nu credeam că o să apuc să trimit acest newsletter, deși este parte importantă din ritualul meu de evaluat anul. Nu credeam nici că voi reuși să citesc atât de mult în 2025. A fost anul în care ne-am extins familia (de asta n-am mai reușit să trimit niciun newsletter din aprilie), etapă nouă care a venit la pachet cu niște nopți lungi. Am profitat de ele, așa că am citit și recitit în total vreo 40 de cărți, mult peste cât estimam.

Am „consumat” de toate – și ficțiune, și non-ficțiune, și cărți „brainless”, și despre etapa nouă / sarcină / creșterea unui nou-născut, și cărți pe care le-am considerat grele – emoțional sau intelectual. Am și abandonat multe, fără rușine.

Din toate alea 40+ (lista completă e pe profilul meu de GoodReads), am selectat 8 cărți care parcă și-au pus mai mult amprenta, am simțit că au picat la momentul potrivit pentru mine. Sper să găsești și tu ceva interesant.

Ordinea lor este aleatorie. Ca de obicei, linkurile puse pe titluri te vor duce spre paginile lor de Goodreads. Despre câteva dintre ele am povestit mai pe larg în raportul pe Q1. Iar la final ai linkuri spre arhiva cu cărțile din fiecare an din 2017 până în prezent, ca să vezi cât de mult m-am schimbat.

Cărțile lui 2025:

1. Careless People – Sarah Wynn-Williams

În momentul când Sarah Wynn-Williams s-a angajat la Facebook, a venit cu o doză de idealism și naivitate. Credea că tehnologia va conecta și va salva toată lumea, iar ea își dorea să contribuie la asta. Din rolul de Global Policy Director, a avut ocazia să interacționeze direct cu echipa de leadership, printre care și Mark Zuckerberg și Sheryl Sandberg (mâna lui dreaptă, COO între 2008-2022). Optimismul tehnologic s-a transformat într-un abuz de putere, în favoarea banilor și a creșterii la infinit, cu implicații mari asupra societății și democrației.

Careless People nu este o carte tehnică, nu este nici investigație jurnalistică, ci sunt memoriile ei de insider – vedem din culise cum arată deciziile ajunse pe mâna unor oameni cu atât de multă putere, dar care nu sunt pregătiți să gestioneze consecințele. Vine cu detalii despre cum s-a colaborat cu diverse guverne și a fost manipulat algoritmul rețelei pentru a fi influențată percepția publică.

Este o carte despre oameni și sisteme care au scăpat de sub control. Multe din problemele cauzate de Facebook par izvorâte din ignoranță, lipsă de curiozitate, nepăsare, omisiune, neasumare a responsabilității – spune-i cum vrei. Mi s-a părut potrivit citatul din Gatsby folosit în deschiderea cărții și care dă și titlul:

„They were careless people, Tom and Daisy – they smashed up things and creatures and then retreated back into their money or their vast carelessness or whatever it was that kept them together, and let other people clean up the mess they had made.”

Și da, și autoarea a pus umărul la toată povestea asta – se tot mira de moralitatea celor pentru care lucrează, în timp ce continua să-i ajute să-și crească influența. Știu, toată lumea are nevoie de un job ca să-și plătească rata la casă, dar până când? Până unde? „If you see fraud and do not say fraud, you are a fraud.”, cum zice Nassim Nicholas Taleb.

Așa că da, este și o carte despre etică, despre responsabilitatea individuală vs. cea sistemică, și impactul alegerilor personale asupra binelui comun. Unde începe responsabilitatea individuală și complicitatea la sistemul din care facem parte? Cât de mult este ok să tolerăm alegerile celor cu care lucrăm sau ne înconjurăm?

Mă sperie faptul că, deși dezvăluirile sunt oribile, nu am citit nimic la care nu m-aș fi așteptat sau nu știam deja, și nici nu mă aștept să se schimbe ceva după publicarea ei. Mai multe detalii găsești în recenzia de la Infinite Scroll.

2. The Great Influenza – John M. Barry

Cartea asta este o lecție despre leadership în vremuri de criză, transparență și costurile minciunii / cenzurii.

The Great Influenza documentează gripa spaniolă din 1918, considerată cea mai mortală pandemie din istorie: pe parcursul a doi ani au murit undeva între 50 și 100 de milioane de oameni (nu se știe exact) – asta înseamnă între 2.5% și 5% din populația de atunci. Jumătate dintre cei care au murit erau tineri și sănătoși, 20-30 de ani. La început a fost ignorată, considerată „doar o gripă”, cu simptome banale de pneumonie. Pentru a pune în perspectivă, în prezent gripa duce la aproximativ 390,000 de decese în fiecare an. Deși, în timp ce scriu aceste zerouri, realizez că este doar un număr abstract – vorba citatului celebru, moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane devine statistică.

Apropo – deși îi spunem gripă spaniolă, de fapt a pornit din Kansas și s-a răspândit prin trupele militare americane, în contextul Primului Război Mondial. Spania a fost doar prima țară care a anunțat-o public, în presă, spre deosebire de celelalte țări, care au ținut-o ascunsă ca să nu scadă moralul sau a nu părea slabe.

Ca să putem înțelege cu adevărat pandemia din 1918, John M. Barry ne trece prin contextul științific, politic și social. Este o carte cu perspectivă 360 și pentru unii s-ar putea să fie copleșitoare prin volumul uriaș de informații complexe. Mie fix asta mi-a plăcut la ea, că trece prin toate straturile posibile, le ia pe rând și arată cum se influnțează reciproc. Zoom in, zoom out.

Prima parte a cărții este, de fapt, o istorie a medicinei – cum au evoluat metodele științifice și medicina în ultimii 2500 de ani, de la Grecia Antică și tătucul medicinei aka Hippocrate. Ne trece prin toată această istorie până când ajungem în secolul al XIX-lea, o perioadă când școlile medicale europene erau mult superioare celor din SUA. Au fost mai multe lucruri care au contribuit la asta: în SUA nu se făcea deloc cercetare, era admis oricine putea să-și permită taxele, cu zero cunoștințe de bază de chimie sau biologie. Ajungeau să fie medici fără să se apropie de vreun pacient, fiindcă n-aveau colaborări cu spitale unde să facă practică. Nu foloseau niciun fel de instrumente pentru a măsura, nota și urmări datele legate de starea pacientului, cum ar fi temperatura. În tot acest haos, oamenii și-au pierdut încrederea în medicină și au început să răsară tot felul de pseudo-științe – inclusiv homeopatia în Germania, de exemplu.

Autorul intră pe urmă în contextul în care se afla SUA în timpul Primului Război Mondial. Toată propaganda politică din acea perioadă, legile legate de cenzură, cum au gestionat criza pandemiei – sau, mai bine zis, au eșuat în a o gestiona. Dificultățile în comunicarea riscurilor către populație, încercarea de a manipula oamenii, fiindcă s-a prioritizat interesul politic în detrimentul adevărului. Și, într-un final, felul în care toate astea au influențat răspândirea bolii. În paralel cu eforturile comunității științifice de a înțelege virusul și a găsi soluții pentru a-l combate.

Sună cunoscut ceva din toate astea? E imposibil să o citești fără să faci paralele cu pandemii recente și cu felul în care reacționează societățile sub presiune. Cartea a fost publicată în 2004, așa că nu intră în subiectul Covid, dar lecțiile sunt actuale.

3. The Year of Magical Thinking & Notes to John – Joan Didion

Am tot evitat mult timp The Year of Magical Thinking, știind cât de dureros este subiectul. Joan Didion, faimoasa scriitoare americană, povestește despre moartea subită a soțului ei, John. Pe 30 decembrie 2003, în timp ce luau cina împreună, acesta a suferit un atac de cord. Cu doar câteva zile înainte, fiica lor Quintana fusese internată și plasată în comă indusă, în urma unor complicații severe apărute după o gripă. Din acest motiv, a amânat înmormântarea lui John timp de luni întregi, până când Quintana a fost suficient de bine.

Cartea documentează anul care a urmat, când mintea lui Didion a refuzat să accepte realitatea pierderii celui care i-a fost partener de viață timp de 40 de ani. În tot acest timp, Quintana continuă să se lupte cu propriile probleme grave de sănătate – aceasta a murit în anul următor, în timp ce Joan Didion era în turneul de promovare a cărții.

Notes to John a fost publicată după moartea lui Joan Didion. Sunt fragmente din jurnalul ei, notițe pe care s-a apucat să le scrie pentru soțul ei în 1999, când a început să facă terapie, în timp ce fiica lor se lupta cu alcoolismul. Sunt notițe intime, needitate, dar revelatoare despre dinamica lor de familie.

4. Source Code – Bill Gates

Source Code este autobiografia lui Bill Gates, se concentrează pe începuturile lui, până la fondarea Microsoft – adică doar primii ani de viață, cu tot contextul cultural din ’60 și ’70. Ne trece prin istoria familiei, copilărie și adolescență, cât de obraznic era cu părinții și cu profesorii / alte figuri de autoritate, cum era incapabil să înțeleagă emoțiile altora, cât de greu îi era să se adapteze social, dar și cum devenea obsedat de diverse proiecte (la un moment dat spune că în ziua de azi probabil ar fi fost diagnosticat cu autism). Vorbește despre primele lui experiențe cu programarea și multe detalii geeky despre industria hardware și software din acea perioadă, precum și prietenii care l-au însoțit pe acest drum.

Mi s-a părut interesantă partea legată de familie, activitățile avute împreună cu bunicii și părinții lui, nu pot să nu mă întreb cât de mult oare au contribuit acest mediu la a-l împinge spre performanță și cât a fost genetic. Recunoaște că a fost privilegiat, că se simte norocos datorită contextului – locul potrivit, momentul potrivit, cu acces la anumite oportunități pe care a construit ulterior (și toate astea pot fi confundate exclusiv cu meritul):

„Often success stories reduce people to stock characters: the boy wonder, the genius engineer, the iconoclastic designer, the paradoxical tycoon. In my case, I’m struck by the set of unique circumstances—mostly out of my control—that shaped both my character and my career. It’s impossible to overstate the unearned privilege I enjoyed: to be born in the rich United States is a big part of a winning birth lottery ticket, as is being born white and male in a society that advantages white men. Add to that my lucky timing. […]”

5. The Next Day – Melinda French Gates

The Next Day este cartea pe care am citit-o în maternitate, în noaptea după ce am născut. Este o carte despre tranziții, rupturi și reconstrucție.

Fiecare capitol este despre un moment de schimbare majoră din viața ei – nașterea primului copil, când a plecat de acasă pentru a merge la facultate, când i-au murit persoane apropiate din cauza cancerului, divorțul de Bill Gates în urmă cu câțiva ani, cum a pornit Bill & Melinda Gates Foundation, dar și cum a decis să iasă din ea pentru a se concentra pe alte forme de filantropie. Scrie și despre cum a construit ritualuri cu familia și prietenii, ca ancore pentru o viață aflată permanent în schimbare. Este despre cum să mergi mai departe fără a te preface că e totul ok. Și, precum Bill Gates, și ea simte că a fost privilegiată.

În Time poți citi un capitol din această carte – cel despre ziua în care s-a născut primul ei copil: The Parenting Lessons I Want to Pass On to My Children.

„Because the next day is when we begin to make choices, sometimes unconsciously, about how we’ll respond to change, what we’ll carry forward and what we’ll leave behind. The next day is when we start to form the next version of ourselves.”

6. Matrescence – Lucy Jones

Matrescence este despre transformarea profundă prin care trece o femeie atunci când devine mamă – din toate punctele de vedere, nu doar emoțional sau la nivel de identitate, ci și biologic, neuroștiințific, psihologic, la nivel de politici sociale și economice etc.

Pune în cuvinte lucruri pe care le gândesc multe mame (cel puțin cele din jurul meu), dar rareori vorbesc public cu voce tare despre asta – fie de teama de a nu fi judecate, fie fiindcă au impresia că sunt singurele care simt aceste lucruri, fie fiindcă nu au resursele necesare (timp, energie – fizică sau emoțională) pentru a procesa ce li se întâmplă, nu știu. Eu am citit-o chiar înainte să nasc, la recomandarea unei abonate la newsletter (mulțumesc, Ioana) și mi-a plăcut atât de mult încât am ajuns s-o dau cadou tuturor mamelor noi din jurul meu (și așa am aflat că de pe Amazon poți comanda maxim 7 exemplare odată).

Este o carte despre instinctul matern și diverse mituri contemporane legate de nașterea naturală (o investigație bună pe tema asta), despre alăptare, despre formele de sprijin care există pentru mame (sociale, economice, dar și lipsa de cercetare științifică). Este despre ambivalență (a fost cuvântul anului pentru mine), despre confuzie, presiunea de „a te bucura de fiecare moment” petrecut cu copilul și a nu recunoaște cât este de greu, ceea ce poate duce la vinovăție, singurătate, anxietate sau depresie.

Mi s-a părut superb scrisă, cu niște capitole scurte intermediare în care a venit cu tot felul de exemple surprinzătoare din natură, și mi-a plăcut și cum și-a introdus propria experiență – autoarea este mamă a trei copii

Penguin oferă un capitol gratuit din carte, îl poți descărca și citi aici.

7. Termination Shock & Fall; or Dodge in Hell – Neal Stephenson

Neal Stephenson… fie îi urăști stilul, fie-l iubești. Eu fac parte din a doua categorie, am devorat Seveneves în urmă cu câteva veri, rămâne printre hard SF-urile mele preferate (o imensitate de aproape 1000 de pagini, o găsești tradusă la Paladin). Anul acesta am mai devorat două cărți de la el – una de peste 700 de pagini și una de 880.

De ce zic că există șanse să nu-ți placă? Fiindcă intră obsesiv în detalii legate de lumile cărților, parcurgi o bună parte din carte până începe acțiunea și începi să te prinzi despre ce este, de fapt, povestea. Deci, cu acest disclaimer făcut și cu riscul să mă înjuri pentru recomandări… (#noregrets)

Termination Shock este un climate SF, pornește de la o idee care mi-a plăcut la nebunie: ce s-ar întâmpla dacă am începe să experimentăm cu geoinginerie pentru a interveni în sistemul climatic al planetei? Mai exact, dacă am începe să dispersăm particule sulfuroase în atmosferă – cele care se găsesc de obicei în erupțiile vulcanice? Constant, o dată la câteva ore, pentru a răci planeta. Și care ar fi consecințele și implicațiile geopolitice ale unor astfel de intervenții? (climate SF-ul meu favorit rămâne Kim Stanley Robinson cu Ministerul pentru Viitor, sunt stiluri diferite oricum).

Random mini spoiler: o parte din acțiune are loc în Himalaya, unde încălzirea globală topește ghețarii și duce la tensiuni între granița dintre India și China. Acolo încep să fie purtate conflicte „old school” (adică cu pietre și bețe), dar transmise live pe internet, și toate se întâmplă pe această graniță numită The Line of Actual Control (google it!).

Cealaltă carte a lui Stephenson citită în acest an, Fall; or Dodge in Hell, explorează altă idee nebună: ce se întâmplă dacă mintea umană ar putea fi descărcată digital, urcată într-un univers virtual și salvată astfel după moarte? Este o nebunie de carte, despre conștiință, identitate, mitologie, religie și ce rămâne din noi atunci când corpul dispare.

8. Wellness – Nathan Hill

O superbă carte de ficțiune (mulțumesc, Andreea). Wellness urmărește un cuplu de-a lungul relației și explorează idei despre fericire, sens, sănătate, intimitate, obsesia pentru auto-optimizare și multe altele. Precum Tomorrow, and Tomorrow, and Tomorrow, și asta este genul de carte care m-a uns pe suflet, dar nu știu ce să scriu ca să o recomand așa cum simt că merită.

***

NOTĂ DE FINAL

Până la 20 de ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec târziu, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam. Am trecut în extrema celaltă și am început să citesc mult și din toate genurile, în încercarea de a recupera acel timp pierdut. Acum vorbesc public despre toate astea, în speranța că nu vor face și alții greșelile pe care le-am făcut eu.

Arhivă cu cărțile din anii anteriori, ca să vezi cât de mult m-am schimbat: ​2024​, ​2023​, ​2022​, ​2021​, ​2020​, ​2019​, ​2018​, ​2017​.

P.S. Nu știu când o să reușesc să mai scriu, sper că nu tot peste 9 luni. Să nu mă dai dispărută. Între timp, poți arunca un ochi peste ​newsletterele din lista de aici​ – sunt newslettere scrise de români – poate găsești ceva interesant.