12 probleme favorite

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.

You have to keep a dozen of your favorite problems constantly present in your mind, although by and large they will lay in a dormant state. Every time you hear a new trick or a new result, test it against each of your twelve problems to see whether it helps. Every once in a while there will be a hit, and people will say, ‘How did he do it? He must be a genius!” (Richard Feynman)

Dacă ai putea ieși la un ceai / cafea cu absolut oricine din lumea asta, să stați de vorbă și să-ți răspundă la orice curiozități ai, cine ar fi? Indiferent dacă mai trăiește sau a murit de mult.

Unul din numele de pe lista mea este Richard Feynman, pe care știu că l-am tot menționat încă din primele mele newslettere din 2017 și probabil o să-l mai menționez.

Născut în urmă cu un secol, Feynman a fost unul din cei mai importanți oameni de știință. Premiat cu Nobel în fizică, specializat în mecanică cuantică, renumit pentru munca lui la proiectul Manhattan, investigațiile în dezastrul navetei Challenger, nanotehnologie și multe alte realizări.

Am admirat la el curiozitatea nepotolită, setea de cunoaștere, de a înțelege cum funcționează lumea, a respinge convingerile altora și a face experimente prin care punea la îndoială toate presupunerile. În același timp, era conștient că cel mai mare pericol este să se păcălească singur.

Reușea să ia lucruri complexe și complicate, pe care le reducea la principiile de bază și era capabil să le explice folosind cuvinte pe care le poate înțelege oricine, chiar și un copil, însă fără a pierde din nuanțe.

Mai mult de atât, era un „spirit liber”, genul de om care se bucura foarte tare de viață. Făcea tot felul de glume, spărgea seifurile în care colegii de muncă țineau secretele legate de bomba atomică, în timpul liber cânta la tobe bongo – chestii de genul ăsta.

(Dacă n-ai citit memoriile lui, „Surely you’re joking, Mr Feynman!” și „What do you care what other people think?”, ți le recomand – de altfel, sunt printre puținele cărți pe care chiar le-aș recomanda oricui).

Este fascinant pentru mine cum a reușit să inoveze în arii atât de diverse, în același timp să se distreze și să nu-și ignore pasiunile.

De multe ori, luăm o idee măreață de la 0 și avem așteptarea de la noi să o ducem la finalizare cât mai rapid. Facem sprinturi alimentate de cafea, nopți nedormite, în care depunem un efort gargantuan ca să finalizăm un proiect într-un timp cât mai scurt posibil. Sau organizăm hackathons. Iar pe urmă ne și lăudăm cu asta.

Doar că al nostru drag domn Creier nu funcționează chiar așa. Uneori mai are nevoie de niște timp de odihnă, în care lucrează pe fundal, ca să conecteze idei și să fie creativ. De asta ne vin multe idei bune peste noapte sau la duș sau, în general, când ne deconectăm complet (mai uită și tu telefonul ăla acasă din când în când, să vezi cât de eliberator e, ce zici?).

Plus că nici măcar nu știm câte lucruri nu știm și care ne-ar ajuta în proiectul la care lucrăm.

Ca să dau un exemplu personal: articolele mele conțin idei și exemple luate din zeci de surse, colecționate în mulți ani, pe care le-am conectat și acum le „reciclez” prin diverse locuri, ba pe social media, ba printr-un newsletter, ba prin conversații cu alți oameni, ba prin workshopurile pe care le țin.

Sunt ca niște piese de lego, pe care le pun cap la cap în momentul când am nevoie de ele. Îmi oferă încredere și liniște în fața incertitudinii, fiindcă știu că indiferent de ce urmează, voi putea face față.

Mi-am creat un sistem pe care mă pot baza, prin care să colecționez toate acele piese de lego în timp, le redescopăr și le folosesc ușor atunci când am nevoie de ele.

Dacă aș face toată munca de la zero, dacă aș scrie fiecare articol la 0 la 100% dintr-un foc, aș avea nevoie să depun un efort mult prea mare ca să găsesc, să citesc, să sumarizez și să conectez toate acele surse. De fapt, cred că aș renunța din start, că mi s-ar părea greu doar să încep. Și nu am fugit niciodată de munca grea, dar încerc să fug de munca inutilă.

Conceptul ăsta se numeșe heavy lifts vs slow burns. Heavy lifts sunt proiectele care se bazează pe mult efort depus într-un timp scurt, iar slow burns sunt cele pe care le lăsăm pe aragaz la foc mic pe perioade lungi de timp.

Vrem să dăm zoom in și să ne concentrăm pe un lucru. În același timp, suntem persoane curioase, cu interese diverse, pe care nu vrem să le ignorăm. Dacă sunt prea multe interese, riscăm să ne diluăm prea tare, acel „spread ourselves too thin”. Ajungem să avem creierii împrăștiați peste tot. Dacă sunt prea puține interese, nu putem să fim creativi și să inovăm.

Cum menținem un echilibru între concentrare și să nu ne scape din vedere nici interesele?

Un exercițiu care pe mine m-a ajutat și pe care l-am tot făcut în ultima perioadă în munca mea 1-la-1 cu alți oameni este 12 favorite problems, inspirat din citatul lui Feynman pe care l-am pus la începutul acestui newsletter. Mă gândeam să-l împărtășesc și cu tine, poate ți se pare interesant.

Mai exact, te invit să-ți formulezi propriile 12 probleme favorite. Acestea sunt interese, întrebări deschise sau probleme care nu au un răspuns simplu. Lucruri care ne interesează de mult timp, depind de contextul nostru personal și cel mai probabil ne vor interesa și în următorii ani.

Cu alte cuvinte, ce probleme vrei să-ți ții la foc mic pe viitor, să dai de lucru domnului Creier?

Scopul exercițiului este să ni le clarificăm și, când citim sau învățăm ceva nou, să trecem prin ele și să le folosim drept lentile: Ne ajută în vreun fel? Cum se conectează?

Apropo, nu e nevoie să fie fix 12, să-ți vină toate deodată, să ți le scrii într-o anumită ordine sau să fie dintr-un singur domeniu. Dar ai nevoie să le pui undeva unde le poți vedea constant, să nu-ți scape din vedere. Iar o dată pe an îți recomand să treci din nou prin ele și să te întrebi dacă mai sunt relevante sau au apărut unele noi.

Găsești mai jos o selecție de probleme pe care le-am adunat de la alți oameni, respectiv propriile mele probleme.

Sper să te inspire exercițiul.

Selecție de probleme adunate de la alți oameni:

• Cum putem construi în căsătorie un parteneriat egal, respectând totodată ceea ce ne face pe fiecare dintre noi unici?
• Cum încurajăm acceptarea vulnerabilității în societatea noastră? Și cum putem face vulnerabilitatea parte din viața de zi cu zi?
• Cum pot accesa înțelepciunea prezentă în emoțiile mele?
• Cum ajutăm persoanele rămase fără loc de muncă în urma automatizării?
• Cum pot stabili granițe, păstrându-mi totodată inima deschisă?
• Cum aș putea să renunț la nevoia de a demonstra că eu merit, eu contez, eu sunt demn de…?
• Cum arată spiritualitatea în secolul 21?
• Cum pot crește un copil care este curios, amabil, empatic și aventuros?
• Cum îmi pot hrăni dieta informațională cu lucruri valoroase, profunde și clare, dar în același timp să evit un burnout sau să mă blochez de la prea multă analiză?
• Cum pot să fiu prezent fără să simt nevoia să dau sfaturi sau să-i fac pe alții să-și schimbe opiniile?
  ​

Și iată și problemele mele favorite:

1. Cum îi pot ghida pe cei din jur să fie mai productivi și, în același timp, mai umani?
2. Cum pot avea relații sănătoase, în care toate părțile implicate prosperă, dar să reușim să nu uităm cine suntem, să ne păstrăm identitatea și să nu devenim dependenți? (în toate ariile, nu doar în viața personală)
3. Cum îmi pot optimiza mediul pentru a-mi controla cel mai bine atenția și, în același timp, să îmi mențin flexibilitatea atunci când haosul lovește? Și întotdeauna lovește. #antifragil
4. Cum putem construi empatie și încredere într-o lume digitală atât de polarizată, guvernată de algoritmi care ne dezbină mai tare?
5. Când, cum și de ce se schimbă oamenii? Și cum pot să aprind curiozitatea în ceilalți și să îi inspir să se schimbe?
6. Cum pot menține un echilibru între impact puternic și scalare? Oare mă pot mulțumi să ajut doar o mână de oameni, dar să construiesc relații profunde cu ei, ignorând în același timp mulți alții pe care i-aș putea ajuta?
7. Ce este la intersecția abilităților mele, singurul lucru pe care numai eu îl pot folosi pentru a face diferența în lumea asta?
8. Care este cea mai mare oportunitate pe care o ratez, cea care mă sperie cel mai tare?
9. Cum pot crea un sens pentru lucrurile groaznice care se întâmplă în lume și par să nu aibă unul?
10. Cum mă pot asigura că-mi trăiesc viața în propriile condiții și să nu o las să fie risipită? (Seneca)
11. Care este rolul jucat de noroc și cât de mult cântărește munca grea? Aș putea să creez o scală pentru a o măsura, să mă concentrez doar pe lucrurile care sunt sub controlul meu și să fiu ok să las șansa să se ocupe de restul?
12. Cum pot să nu mai încerc să „salvez” pe toată lumea? Și de ce simt această nevoie?

P.S. Te invit să faci acest exercițiu doar tu cu tine dar, dacă vrei, poți să-mi dai un reply și să împărtășești ce ai scris. Dar doar dacă vrei. (nu reușesc întotdeauna să răspund la mail-urile pe care le primesc, oricât de mult mi-aș dori, dar le citesc pe toate și mă inspiră în viitoarele newslettere pe care le scriu.)

– Cristina

Acest text a fost întâi trimis celor abonați la newsletterul meu, Cristina’s Friday Read. Dacă vrei să primești mai multe resurse de acest gen, te poți abona de aici.