Câteva reguli de bază în relația bloggeri – agenții (sau clienți)

geese

Încă puțin și se vor face 10 ani de când am început să lucrez în mediul digital.

Am pornit cu acest blog personal, am lansat la scurt timp după un blog de nișă, și de atunci m-am tot “extins” pe diverse domenii conexe.

Am fost de ambele părți ale baricadei, și în media, și în PR.

Am avut șansa să colaborez atât direct cu branduri, cât și cu agenții, pentru care am făcut zeci de campanii online.

Am lucrat inclusiv cu start-up-uri și companii de pe piața internațională, fără de care n-aș fi ajuns niciodată să pun în practică tot felul de strategii de marketing despre care doar citeam.

M-am jucat cu copywriting, community management, email marketing, branding, native advertising, SEO, CRO, finețuri de eCommerce și multe altele de genu’. Hei, la un moment dat am fost chiar șofer tour manager, conducând săptămânal mii de kilometri între orașele patriei.

Am învățat multe și, pe zi ce trece, realizez cât de puține lucruri știu de fapt.

Mult timp am lucrat pe gratis – sau, mai bine zis, moneda de schimb a fost experiența, un schimb corect la momentul respectiv.

Am lucrat pe gratis chiar și când n-ar mai fi trebuit, fiindcă am făcut greșeala să uit că nu este doar o pasiune, ci și un business. Dar e ok, am trecut mai departe, nu regret nimic. Dimpotrivă, sunt recunoscătoare pentru niște lecții prețioase.

Am făcut această lungă introducere nu ca să mă laud, că oricum vorbește munca de la sine, ci fiindcă au trecut atâția ani și tot nu înțeleg de ce colaborarea dintre bloggeri și agenții / clienți se desfășoară în continuare cu hopuri.

M-aș fi așteptat ca în punctul ăsta să se fi ajuns deja la o maturitate, nu să văd că se repetă constant aceleași probleme, aceleași dezbateri.

Nu mă refer la subtilități, la “technicalities”, ci la lucruri pe care le consider a fi elementare și de bun simț.

Să le iau pe rând:


Regula nr. 1: Toate părțile trebuie să aibă de câștigat



Dragi oameni de comunicare,

Pentru ca o colaborare să decurgă natural și să fie fructuoasă, trebuie ca toate părțile să aibă ceva de câștigat din ea. Indiferent de moneda de schimb, că e vorba de bani, expunere sau barter.

Sper că sunteți conștienți că nu sunteți singurii care vreți ceva de la bloggeri. Nu doar voi aveți misiunea de a promova un produs. Trebuie să găsiți o modalitate de a străbate prin tot zgomotul din peisajul digital contemporan. Da, este un mare concurs de “care strigă mai tare / mai bine / mai mult”.

Evidențiați ce va avea bloggerul de câștigat din propunerea voastră. Chiar dacă vă sunt prieteni și nu sunteți niște străini, nu puteți să cereți de la ei la nesfârșit, fără să oferiți și ceva la schimb.

Mulți bloggeri nu vă vor răspunde niciodată. N-o luați personal, probabil că pur și simplu au considerat că n-ar avea niciun beneficiu dintr-o astfel de colaborare și s-ar simți folosiți.

Știu că poate veni ca un șoc această veste, dar nu toată lumea se bucură la o potențială “pișcotăreală”, nu toți vor să-și dea adresa de acasă sau numărul de telefon, nu toți au chef să meargă la petreceri.

Aia e. Treceți mai departe. Nu fiți intruzivi, nu insistați cu mail-urile de follow-up.



Dragi bloggeri,

Înțelegeți că nu sunteți buricul pământului. Nu este nimeni dator nimănui.

Nu vi se cuvine nimic de la clienți sau agenții – nici să arunce cu bani în voi, nici să primiți ultimul iPhone în teste, nici să fiți abonați la cantina lor.

Rămâneți nepretențioși. Continuați să munciți, să scrieți articole bine documentate, care vă aduc trafic de calitate, astfel încât unui brand să nu-i fie rușine să se asocieze cu voi. Aveți răbdare, fiindcă vor veni și lucrurile bune.

Știu că e frustrant să vedeți că sunt băgați în seamă diverși bloggeri pe care voi îi considerați fraudă. Dar nu mai bine vă concentrați voi energia într-o direcție mai constructivă? Aveți grijă de lucrurile care sunt în controlul vostru, lăsați caprele altora să moară singure.

Dacă bloggerii ăia sunt într-adevăr inutili, nu vor rezista mult în peisaj, pentru simplul motiv că nu vin cu nimic de valoare pentru branduri. De cele mai multe ori sunt rulați pe bandă și incluși în campanii doar ca să “iasă cifrele”, nu fiindcă i-ar considera cineva indispensabili.


Regula nr. 2: Nu uitați că ziua are doar 24 de ore



Dragi oameni de comunicare,

Sunt foarte puțini oameni care câștigă îndeajuns de mulți bani din blog cât să se susțină doar din asta. Cei mai mulți au un job (sau mai multe), job care le mănâncă cea mai mare parte din timp și din energie.

Timpul rămas liber este distribuit între nevoile de bază umane – de la mâncat și dormit la făcut sport, socializat, citit etc.

Pe lângă toate astea, în puținul timp rămas liber mai trebuie să și scrie pe blog. Eu una mă trezesc constant la 5-6 dimineața ca să scriu un articol pe blog, din simplul motiv că doar atunci mai am timp.

Evident, există și excepții. Sunt și bloggeri care își permit să scrie pe blog în timpul jobului, să răspundă la toate mail-urile și să meargă la aproape toate evenimentele la care sunt invitați.

Însă nu toți au luxul ăsta.



Dragi bloggeri,

De multe ori, oamenii din agenții sau clienții nu au timp să vă citească. Au alte lucruri pe cap, care le ocupă mare parte din timp. Nu au cum să știe pe dinafară întreaga istorie și arhivă a blogosferei românești.

Așadar, nu le purtați pică atunci când nu vă includ într-o campanie. Sunt șanse mari să nu fie conștienți că v-ați fi potrivit, pur și simplu să nu se fi gândit la voi. Sau nici măcar să nu vă citească, să nu știe de existența voastră.

Nu mai așteptați să vă pice propunerile în poală, deschideți voi calea comunicării cu ei. Dați-le un mail, explicați-le nișa blogului vostru, cine vă citește și de ce ar fi benefică o colaborare cu brandul X / Y / Z (ai comunități similare, valori comune, scrii pe nișa aia etc).

Care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Să nu vă răspundă la mail? Așa, și…?


Regula nr. 3: S-a dus vremea propunerilor generaliste



Dragi oameni de comunicare,

Renunțați la a face networking de dragul networkingului.

Sunt mici șansele să funcționeze o abordare de genul “am văzut că ai un blog, ne place mult cum scrii, hai să ne vedem la o cafea ca să discutăm despre o posibilă colaborare”.

Reacția normală la o astfel de propunere este: nu, hai să nu ne vedem, de ce vrei să ne pierdem reciproc timpul? Vino întâi cu ceva concret, spune-mi pe scurt cam la ce te-ai gândit, ai grijă să fie de valoare pentru toate părțile implicate, nu doar pentru una singură. Și poate după aia ajungem să ne cunoaștem la o cafea.

Doi la mână, renunțați la informările și comunicatele de presă date în masă. Sunt moarte și îngropate și le-a fost făcut și ultimul parastas.

Aici intră mail-urile unde sunt băgați la un loc toți la CC sau BCC. Mail-urile copy-paste. Comunicate de presă pe subiecte care n-au nicio legătură cu destinatarii. Din seria “am făcut și eu rost de o listă cu adresele unor oameni de prin online, ia să le scriu să-i invit să vină la evenimentul X / să scrie și ei despre asta“.

N-o să funcționeze, alocați-vă puțin timp pentru a vă documenta despre oamenii ăia. Este mai bine să contactați doar 3 persoane dar să știți sigur că vor fi interesate, decât să scrieți “în gol” la sute de persoane. Le veți plictisi și aveți toate șansele să vă bage în… spam.

Eu una primesc foarte multe comunicate de presă de la diverse festivaluri de film românești, nu știu cum am ajuns pe toate listele alea de presă, fiindcă nu m-a întrebat nimeni niciodată dacă sunt ok cu asta. Niciun “bună ziua”, niciun “salut, sunt X, mă ocup cu asta…”, nimic. Comunicatul de presă direct. De unele nu sunt interesată, de altele sunt, dar nici măcar nu contează asta, este chestiune de principiu: prezintă-te și cere acordul înainte să trimiți. Așa e de bun simț.



Dragi bloggeri,

Ce am scris în paragrafele anterioare este valabil și pentru voi. Veniți cu propuneri concrete atunci când vreți să scoateți la cafele oamenii cu putere de decizie în campaniile de promovare.

Stați cu ochii pe clienții lor, pe ce comunică, vedeți ce priorități au în perioada asta. Dacă vă vine vreo idee de colaborare care ar putea face toate părțile implicate fericite, give it a shot. Dacă nu, stați în banca voastră.


Regula nr. 4: Nu mai presupuneți



Dragi oameni de comunicare,

Nu mai faceți presupuneri. Nu e ok să trimiteți:

  • Invitații la evenimente care sunt în alte orașe, uneori încheiate cu “te așteptăm”. Păi da, și eu aștept să devină accesibile publicului larg teleportarea și clonarea.
  • Invitațiile la evenimentele la un nivel super scăzut față de cunoștințele celor pe care îi invitați. Voi v-ați pierde timpul la un eveniment cu chestii banale, discutate de unii cu mult sub nivelul vostru? Mulți au competențele profesionale trecute pe LinkedIn, aruncați un ochi acolo.
  • Invitațiile pe un domeniu care habar n-aveți dacă e în aria de interes. Nici măcar cele tangențiale. Exemplu concret: dacă eu fac un anumit sport, nu înseamnă automat că mă interesează și alte sporturi.

  • Nu zic că este o problemă faptul că v-ați încercat-o, problema este la nivel de abordare. Nu presupuneți că omul respectiv este interesat de ceea ce aveți voi de comunicat, nu presupuneți că nu aveți nimic de pierdut și este doar un mail inocent.

    Este de bun simț să vă documentați sau să întrebați direct (în caz că n-aveți foarte mult timp să faceți research).

    Puteți încerca o formulare de genul:

    Hei, știu că tu stai în Ghermănești, dar dacă totuși te nimerești prin orașul Bogota în perioada asta, ne-ar face mare plăcere să vii la evenimentul nostru. Iar dacă ai prieteni de acolo care crezi că ar fi interesați, am fi recunoscători dacă le-ai da și lor un forward la invitație – sau dă-ne nouă adresa noastră și îi contactăm noi”.

    Sau:

    Hei, știu că practici sportul X, nu știm dacă ești interesat și de sportul Y, dar dacă te-am nimerit, ne-am bucura să ne fii alături la evenimentul Z din data de… etc”.

    Recapitulare:
    – Fără presupuneri.
    – Faceți-vă temele, documentați-vă.
    – Dacă nu v-a ieșit documentarea / sunt confuze informațiile găsite / nu aveți timp de așa ceva, întrebați.



    Dragi bloggeri,

    Dacă ați primit vreun mail care se încadrează la categoriile enumerate mai sus, nu vă pierdeți timpul lamentându-vă pe social media.

    Faceți ceva pentru a remedia situația: răspundeți-le oamenilor la email și explicați-le că nu vă interesează, dați-le motivele pentru care nu vă interesează și spuneți-le că nu mai vreți să primiți astfel de propuneri. Atât de simplu.

    (la punctul ăsta mai am și eu mult de lucru, fiindcă obișnuiesc să mă consum singură în sinea mea și să nu dau feedback mai departe).


    Regula nr. 5: Răspundeți întotdeauna la mail-uri



    Dragi oameni de comunicare, dragi bloggeri,

    Răspundeți la mail-urile alea amărâte. Răspundeți prompt. Chiar dacă nu știți ce să răspundeți, nu lăsați să treacă zilele fără să dați un semn. Vă ia cel mult un minut să dați un reply și să spuneți că momentan nu aveți un răspuns, dar că vă interesați și reveniți în X ore / zile / săptămâni. Este de preferat decât să dispăreți precum măgarul în ceață.

    Și aceeași rugăminte o am și pentru refuzurile pe care le primiți: ați invitat pe cineva la un eveniment / într-un proiect și ați fost refuzat? Nu lăsați conversația așa, luați-vă din timp și mulțumiți-le pentru răspuns.

    Nu fiți gâște.

    (îmi cer scuze comunităților de măgari și gâște, n-am vrut să le insult)
    (apropo de gâște, poza de la începutul articolului e via qz.com)


    10 Comments

    1. în jumătate din cazuri greșești grav.

    2. Foarte fain articolul! Eu sunt blogger, am lucrat ca PR – nu stiu cum as putea numi momentul acela cand firma la care lucrezi colaboreaza cu bloggeri iar tu esti persoana de contact –
      Ai dreptate si imi place cum ai abordat subiectul! Cel mai frustrant este cand nu primesti un raspuns…tocmai de aceea, merge pe premiza: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! happy
      O zi frumoasa!

    3. În loc de disclaimer, ca să fiu sigură că e clar: nu vreau să se înțeleagă că scuz incompetența.

      Multe din exemplele date de mine NU sunt ok și nu ar trebui să continue astfel.

      Nu e ok ca agențiile / brandurile să-și ultra-exploateze angajații pe salarii de nimic.

      Nu e ok să angajeze oameni care nu știu să scrie corect, nu știu să dea niște amărâte de mail-uri cum trebuie.

      Și nu e ok să continue să pompeze atenție în bloggeri care nu livrează doar ca să le iasă niște cifre. Sau fiindcă nu au ei timp să dea un Google search, să se documenteze.

      A înțelege perspectiva celorlalte părți implicate (ceea ce am încercat eu aici să fac) e doar un prim pas.

    4. Septimia Sabadus Reply to Septimia

      Iei niste bloggeri mici, disperati dupa trafic si o sa lucreze pe gratis. Gasesti niste organizatori de evenimente si ii jegmanesti de invitatii la concertele la care vrei sa mergi, dar nu vrei sa dai bani, plus ca arati mult mai bine cu un soi de badge la gat.

      Pana la echilibru mai este drum bun.

    5. Pentru autorul comentariilor anonime care se miră că nu i le aprob: imaginează-ți că intră peste tine-n casă niște străini mascați, costumați ca la circ, și încep să-ți înjure amicii. Îi dai afară și după aia încep să te înjure și pe tine la geam, că de ce ai făcut asta. Te-ai aștepta să-i servesc cu ceai și prăjiturele, nu?
      La mine pe blog îți asumi identitatea și contribui cu ceva constructiv la discuție, altfel ești un ipocrit care nu-și permite să-i acuze pe alții de lașitate. Consumă-ți energia negativă pe 4chan.

    Leave a Reply