Un weekend de vis #priNeamt

Weekendul asta am fost impreuna cu mai multi bloggeri intr-un infotrip prin judetul Neamt.

Campaniile din social media de acest gen au inceput in 2010, cand Corina Georgescu a organizat „Prin Bucurestiul Meu” – un weekend in care mai multi oameni din online au facut turul orasului (ocazie cu care am vizitat pentru prima oara Casa Poporului).

Cu sprijinul autoritatilor si brandurilor locale, au urmat astfel de campanii si in Cluj, Timisoara, Brasov, Sibiu, Targoviste, totul culminand cu Redescopera Romania, cea mai ampla campanie online din Romania si despre care v-am tot povestit anul trecut.

Cu ocazia asta l-am cunoscut pe Toma Nicolau, care m-a anuntat ca organizeaza impreuna cu Alex Filip un astfel de eveniment in orasul lor natal, Piatra Neamt. Baieti curajosi, au decis sa extinda conceptul la nivelul intregului judet, luand astfel nastere #priNeamt.

Nu e un secret faptul ca mi-ar placea sa calatoresc incontinuu (pacat ca nu m-am nascut pe o rezerva de petrol). Atat de mult incat m-am apucat de facut scoala de soferi la 18 ani si 4 zile (m-as fi apucat chiar de ziua mea, doar ca sunt nascuta de Revelion). Doar in ultimul an am adunat peste 25.000 de km, facand slalom prin tara intre concerte si evenimente de online. Deci nu e de mirare ca am acceptat din prima propunerea lui Toma sa vin #priNeamt, da?

I-am cules vineri seara pe Alex si Elena de la munca, am turbat putin pana am scapat de traficul din Bucuresti […a se citi „two hours later”], iar pe la 23:00 am aterizat la Piatra Neamt. Am fost cazati la Hotel Central, unul din sponsorii principali ai evenimentului si unde am mai stat si la inceputul verii, deci deja stiam la ce sa ma astept: hotel renovat care-si merita toate stelele (spre deosebire de unele mult mai scumpe din alte orase – da’ promit sa revin la subiectul asta intr-un alt articol). Catalin, directorul general adjunct al hotelului, ne-a insotit pe tot parcursul weekendului. Mai rar oameni atat de dedicati. „Where people make the difference„, dupa cum scrie pe cartea sa de vizita.

Sambata la 8 dimineata eram in picioare, gata sa luam cu asalt orasul. In meniul primei zile am avut asa:

1. Curtea Domneasca Piatra Neamt: construita intre 1468-1475 de catre Stefan cel Mare, aflata in proces de restaurare in urma unor lucrari de excavatie. Am urcat in Turnul Clopotnita, care nu este deschis publicului in mod normal. Imediat langa se afla biserica Sf. Ioan Botezatorul.

2. Muzeul de istorie si arheologie Piatra Neamt. La Curtea Domneasca si aici am avut ocazia sa fim insotiti de Lucian, unul dintre cei mai pasionati ghizi pe care i-am cunoscut vreodata, genul care ar putea vorbi zeci de ore fara sa plictiseasca.

3. Am urcat cu telegondola pana pe dealul Cozla, unde e si partia de ski. La baza am observat gradina zoologica a orasului, insa n-am ajuns pe acolo. Ne-am dus direct la masa, la strand – da da da, este vorba chiar de un strand foarte misto amenajat. Am mai fost acolo o singura data, in urma cu 5 ani.

Dupa-amiaza ne-am urcat in masini, am facut schimb de cd-uri si am iesit din oras ca sa ajungem la:

4. Cheile Bicaz si Lacul Rosu – unde ne-am dat in barci la intrecere cu ratele locale. Superba zona, nu mai ajunsesem de multi ani. Lacul s-a format in urma cu aproape 200 de ani, in urma unor ploi torentiale ce au dus la surparea muntelui, obturand valea unde se uneau patru parauri. O alta ipoteza e ca s-ar fi format in urma cutremurului de din ianuarie 1838 (cutremur asemanator cu cel din 1977 ca magnitudine, adancime si directia undelor). Cert este ca dupa ce s-au limpezit apele, localnicii au constat ca lacul proaspat format are apa de culoare rosie – de la solul argilos, punandu-i astfel numele de „Lacul Rosu”.

5. Pe o lumina demna de inceputul unui episod din Twilight Zone, am luat vaporul pentru a ne plimba pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui (aka Lacul Bicaz).

Situat pe cursul superior al raului Bistrita, este cel mai mare lac artificial din Romania, intinzandu-se pe o lungime de aproape 40 km. A fost imaginat inca din 1908 de catre Dimitrie Leonida, care si-a facut pe aceasta tema proiectul de diploma pentru absolvirea Politehnicii din Berlin. Constructia sa avea scopul de a asigura dezvoltarea economica a Moldovei, insa a inceput de abia in 1950 si a durat 10 ani.

Supranumit „scoala hidroenergeticii romanesti”, a fost realizat cu ajutorul a mii de detinuti (majoritatea politici, pentru care a fost ridicata in 1990 o cruce comemorativa la capatul barajului) si militari (surplusul armatei romane) care supravegheau. Detinutii erau repartizati in doua lagare: cei care munceau la baraj si erau impartiti pe brigazi speciale, in raport cu patura sociala din care proveneau si gradul de vinovatie pentru care au fost condamnati: violatori, hoti de buzunare, preoti, intelectuali…

In paralel, detinutii politici din celalalt lagar lucrau la realizarea garii CFR si la calea ferata Piatra Neamt-Bicaz. Pentru realizarea sa au fost modificate cursurile apelor Bistritei iar aproape 19.000 de locuitori din 20 de sate au fost nevoiti sa se mute. A fost interzisa in zona comercializarea de bauturi alcoolice timp de doi ani.

Pentru a asigura cantitatea necesara de beton, din 1953 au fost puse in functiune fabrica de betoane si fabrica de ciment de la Bicaz. [sursa 1, sursa 2]

Lacul se afla la poalele masivului Ceahlau, despre care am auzit foarte multe povesti: se spune ca este un munte sfant, ca a fost lacasul zeului Zamolxis, ca piscurile sale pot fi zarite de la sute de kilometri departare, de pe tarmul Marii Negre si de pe malul Nistrului, in anumite conditii atmosferice / de luminozitate solara.

Zeci de oameni vin aici in fiecare vara pe 6 august, pentru a vedea un fenomen optic unic: umbrele varfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza o holograma naturala uriasa in forma de piramida. „Umbra Piramidei” se intampla doar la rasaritul soarelui si dureaza aproximativ o ora.

Profesorii Nicolae si Elena Ticleanu au publicat in 1998, in numarul 6 al revistei „Muntii Carpati”, un articol intitulat „Muntii Ceahlau – Posibil arhetip al unor vestite constructii antice”. Ei au propus teoria ca varful Toaca ar fi arhetipul piramidelor din Egipt, avand aspectul unei piramide cu baza patrata. Pe langa coincidentele cu Marea Piramida a lui Keops, au amintit si faptul ca la 30 de km distanta de Ceahlau a fost descoperita cultura Cucuteni, datand din anii ~4200 inainte de Hristos. Mai multe detalii despre aceasta ipoteza puteti citi AICI, AICI si AICI.

O alta ipoteza este ca aici s-ar fi facut tranzitia la crestinism, fiind ridicate printre primele lacasuri culte din Romania. Este considerat cel de-al doilea munte sfant al crestinitatii ortodoxe, dupa Athos, datorita numarului mare de biserici si manastiri (Bistrita, Agapia, Varatec, Secu, ca sa enumar cateva).

Tot de Ceahlau este legata si legenda Babei Dochia si a cojoacelor sale: povestea spune ca a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca a venit primavara, si si-a scos pe rand cele 12 cojoace pe care le purta. Cand nu a mai ramas cu niciunul, vremea s-a schimbat dintr-odata, a inceput sa ninga iar Baba Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se in stana de piatra.

Dar gata cu povestile si inapoi in lumea reala: dupa plimbarea cu vaporul de pe lacul Bicaz, cand deja se intunecase, ne-am instalat pe baraj si ne-am apucat sa inaltam lampioane. happy Vantul batea haotic, asa ca la un moment dat m-am trezit pocnita in fata de unul care tocmai se inalta, moment care bineinteles ca a fost imortalizat intr-o superba poza. A urmat o ploaie torentiala (perfect timing, dupa ce ne-am terminat noi programul) si cina la un restaurant din zona la care era si o nunta, ocazie cu care a venit mireasa sa se pozeze cu noi. Nu prea eram simpatici, ne cadeau ochii in gura de somn.

Duminica am fost din nou matinali, ca aveam pregatit ditamai traseul. De data asta am mers cu totii cu autocarul iar Toma a tinut neaparat sa se asigure ca vom tine minte ziua aia pentru tot restul vietii, asa ca ne-a bagat numa’ piese de dragoste de la Ovidiu Komornik, 3SudEst, Directia 5 si Vama. La un moment dat ne-a apucat nostalgia si am inceput sa povestim cum ne-am cunoscut unii cu altii de prin online.

Intr-un final am ajuns la:

6. Rezervatia de zimbri si fauna carpatina „Dragos Voda” din cadrul Parcului Natural Vanatori-Neamt. In 1810 a fost capturat ultimul zimbru din Romania, in Muntii Gurghiului, urmand ca de abia in 1958 sa fie adusa din Polonia o pereche de zimbri la Hunedoara. Parcul Vanatori Neamt a fost infiintat in 1968, in 1970 fiind adusi primii trei zimbri (tot din Polonia – acolo traiesc cei mai multi), ale caror nume incepeau cu initiala tarii: Roxana, Raluca, Rarau. Dupa 4 ani s-au nascut un mascul si o femela, Roco si Rosina.

In prezent au 28 de zimbri in captivitate/semi libertate + 5 lasati anul acesta in libertate (monitorizati prin GPS). Tot aici mai erau si cerbi, caprioare etc si un urs (extrem de trist, daca era om ai fi zis ca a baut toata noaptea din cauza ca l-a parasit femeia).

In cadrul parcului mai sunt si Rezervatia Forestiera Padurea de Argint, Codrii de Arama [remember Eminescu – „Calin (File din poveste)” ?] si Rezervatia de Stejari Dumbrava, in care se gasesc arbori in varsta de pana la 200 de ani. Random facts, trebuie sa va spun ca aici s-a filmat „Fratii Jderi” (1973) si „Stefan cel Mare” (1974).

7. Depozitul de armasari Dumbrava (sau „Herghelia Mariei Sale”, situata in comuna Timisesti si infiintata in 1900). Aici am vizitat grajdurile, am vazut antrenamentul cailor sportivi (printre care era si Ogica – armasarul care a iesit campion national in 2010 si 2011), si am si calarit pentru prima oara.

O sa revin, mi-a placut mult experienta, au si preturi foarte ok (10 lei pentru 20 de minute si diverse alte oferte pentru abonamente, am inteles ca la hergheliile din jurul Bucurestiului costa mult mai mult).

8. Manastirea Neamt – una din cele mai mari si vechi din Moldova, infiintata in secoul XIV. Am vizitat-o de nenumarate ori in copilarie.

9. Si Cetatea Neamt am vizitat-o la greu in excursiile din copilarie, insa nu stiam ca au renovat-o de curand.

Ce nu am mentionat si am lasat intentionat pentru la final este faptul ca, printre toate obiectivele turistice, am cunoscut si trei mesteri. I-am vizitat si le-am aflat povestile:
Rodica Ciocartau, satul Baltatesti, comuna Pipirig: are un razboi de tesut la care face de toate. De la carpete si covoare de lana pana la costume populare si stegulete ale Romaniei.

Ion Albu, comuna Timisesti: realizeaza masti pentru cetele de uratori. Daca ati copilarit la tara sau va mai opriti la targurile de pe marginea soseselor, atunci cu siguranta le stiti. Realizarea lor dureaza de la 8-9 ore la 2 zile, in functie de model. Datorita Noroc, am primit cu totii cadou cate o masca traditionala – a mea e barboasa si cu nas morcovit de vrajitoare, o s-o vedeti in pozele de mai jos.

Ionela Lungu din Tulcea, casatorita cu un humulestean: realizeaza figurine de lut care intruchipeaza personaje din povestile lui Ion Creanga. Are stand la poalele cetatii Neamt, am fi stat de vorba la povesti pana dimineata daca nu ne grabeam sa ajungem inapoi in Piatra Neamt de unde sa o luam frumos spre casa.

Am plecat la drum impreuna cu domnii soferi Ciubotaru si Hoinaru, care au stat in spatele Corsei mele pana la Bucuresti, ajungand intr-un final la 3 noaptea @ Militari City. Asta dupa ce am prins filtru pe ultima suta de metri, la Eroilor – un domn politist foarte tanar era curios daca am dat pe gat shoturi sau cocktailuri, l-au amuzat porcii din masina mea (unul din ei apare in pozele de mai jos) si intr-un final mi-a urat noapte buna.

Multumesc pentru acest weekend!

Prima editie a info tripului #priNeamt a fost sustinuta de Primaria Piatra Neamt, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc si Autonom.
N-am mai ajuns pe acolo de multi ani, dar cred ca merita in urmatoarea editie #priNeamt o vizita in Humulesti, la casa copilariei lui Ion Creanga. Unde nu-mi aduc aminte sa fi fost si cred ca e interesant: casele memoriale Calistrat Hogas, Veronica Micle, Alexandru Vlahuta, Hanul Ancutei.

Pozele din acest articol au fost realizate de mine sau de colegii de plimbare:
– Imperator: Prin Neamt, in mijloc de septembrie. Partea 1.
Prin Neamt, in mijloc de septembrie. Partea 2.
– Dragos Asaftei: Dupa prima zi #priNeamt
A doua zi de poveste de #priNeamt
– Alex Dima: #priNeamt, un tur deosebit!
– Miruna: #priNeamt in poze
– Hoinaru: Where people make the difference
– Makavelis: Neamt – despre oameni si locuri #priNeamt
– Nebuloasa: Pipirig – sat de poveste
– Denisa: Un weekend plin, in judetul Neamt
Prin Neamt: un weekend de poveste si de povestit nepotilor – ziua 1
Prin Neamt: un weekend de poveste si de povestit nepotilor – ziua 2
– Ancuta Lebada: #priNeamt, ziua I
#priNeamt, ziua II
– Elena Ciric: Nemtenii’s mandri de judetul lor si au si de ce
– Alex Filip: Un weekend minunat #priNeamt
– Anne-Marie: Turist in orasul meu (Partea I)
– Andra Zaharia: Ce poti face #priNeamt
– Roxana: Mestesuguri pe cale de disparitie? Depinde si de noi…
– Chinezu: Hai sa va spun ce face un blogger #prinorasulmeu. Caz concret: #priNeamt
– Makavelis: Am fost VIP pentru un weekend #priNeamt
– Andi: O poveste #priNeamt
– Gaben: priNeamt – vlog
– Adrian Ciubotaru: Un week-end #priNeamt
– Monica Jitariuc: Prin Neamt sau cum am fost io miniblogger

(mai updatez lista pe masura ce apar articole)

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

15 comentarii

15 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed