Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul Whisper – Center for Strategic Change în august 2021.
***
Anul trecut mi-am crescut semnificativ colecția de cursuri online. Am acumulat în spațiul virtual o groază de cursuri minunate, pe care le pot urma eu singură, în confortul biroului de acasă, de pe telefon sau de oriunde m-aș afla. Este incredibil faptul că în ziua de azi putem avea acces facil la informație valoroasă, nu?
Odată cu debutul pandemiei, prețurile multor cursuri au fost reduse masiv, câteva au devenit chiar gratuite, pentru că puteau ajuta pe cei rămași fără job din cauza pandemiei. “Suntem cu toții în asta!”
Cum riscul era minim și exista doar potențialul de a învăța mai multe lucruri, am profitat de acele oferte și am adunat cursuri despre toate subiectele posibile. Yoga, neuroștiință, marketing afiliat, CBT, cum oferi primul ajutor etc. Să fie acolo, că nu se știe niciodată când vreau să învăț mai multe despre acele subiecte.
Au fost și câteva cursuri pe care chiar îmi doream mult să le urmez, verificasem ce a făcut instructorul, știam clar unde le pot aplica și de ce este important pentru mine să știu lucrurile prezentate în ele.
Mai bine de un an mai târziu, toate astea adună praful virtual. Mă simt vinovată de fiecare dată când îmi amintesc de existența lor, îmi sunt clare motivele pentru care aș vrea să trec prin acele cursuri, toate WHY-urile lui Simon Sinek, și cu toate astea nu o fac. Nu am văzut nici măcar câteva lecții la cele care credeam că sunt importante, iar de cele mai multe nici măcar nu m-am apucat.
Sunt niște cursuri-fantomă, mărturii ale lucrurilor pe care-mi doresc să le aprofundez, dar au rămas la stadiul de wishful thinking.
Și nu sunt singura aflată în această situație. Rata de finalizare a cursurilor online de acest gen este între 3% și 6%.
Cursurile de acest gen se numesc MOOC – Massive Open Online Courses – și au fost popularizate de platforme precum Edx sau Udacity.
Tweet
