random Archive

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul Whisper – Center for Strategic Change în august 2021.

***

Anul trecut mi-am crescut semnificativ colecția de cursuri online. Am acumulat în spațiul virtual o groază de cursuri minunate, pe care le pot urma eu singură, în confortul biroului de acasă, de pe telefon sau de oriunde m-aș afla. Este incredibil faptul că în ziua de azi putem avea acces facil la informație valoroasă, nu?

Odată cu debutul pandemiei, prețurile multor cursuri au fost reduse masiv, câteva au devenit chiar gratuite, pentru că puteau ajuta pe cei rămași fără job din cauza pandemiei. “Suntem cu toții în asta!

Cum riscul era minim și exista doar potențialul de a învăța mai multe lucruri, am profitat de acele oferte și am adunat cursuri despre toate subiectele posibile. Yoga, neuroștiință, marketing afiliat, CBT, cum oferi primul ajutor etc. Să fie acolo, că nu se știe niciodată când vreau să învăț mai multe despre acele subiecte.

Au fost și câteva cursuri pe care chiar îmi doream mult să le urmez, verificasem ce a făcut instructorul, știam clar unde le pot aplica și de ce este important pentru mine să știu lucrurile prezentate în ele.

Mai bine de un an mai târziu, toate astea adună praful virtual. Mă simt vinovată de fiecare dată când îmi amintesc de existența lor, îmi sunt clare motivele pentru care aș vrea să trec prin acele cursuri, toate WHY-urile lui Simon Sinek, și cu toate astea nu o fac. Nu am văzut nici măcar câteva lecții la cele care credeam că sunt importante, iar de cele mai multe nici măcar nu m-am apucat.

Sunt niște cursuri-fantomă, mărturii ale lucrurilor pe care-mi doresc să le aprofundez, dar au rămas la stadiul de wishful thinking.

Și nu sunt singura aflată în această situație. Rata de finalizare a cursurilor online de acest gen este între 3% și 6%.

Cursurile de acest gen se numesc MOOC – Massive Open Online Courses – și au fost popularizate de platforme precum Edx sau Udacity.

Read more…

Prietenilor de la PressOne le-a plăcut mult textul din newsletterul meu de vinerea trecută, așa că acum îl poți citi și la ei (o variantă foarte puțin editată față de cea trimisă de mine în newsletterul personal).

Sper că astfel va avea impact mai puternic și va ajuta mai mulți oameni să-și pună niște întrebări grele.

Dacă ți-a plăcut, citește și celălalt articol al meu publicat pe PressOne: România înainte de cutremur – ghid de supraviețuire (din noiembrie 2019).

Și abonează-te la newsletterul meu.

Într-una din zilele trecute am descoperit complet întâmplător niște traduceri la scrisorile lui Vincent van Gogh către fratele lui, Theo.

Las mai jos câteva fragmente fascinante pe care le-am subliniat într-una din ele, datată iunie 1880. Vincent avea 27 de ani, trăise ultimii ani în sărăcie extremă și își căuta vocația, se simțea măcinat și nu știa ce să facă – era chiar înainte să se dedice artei. Înainte de această scrisoare, a existat o pauză de un an în corespondența dintre el și fratele lui, din cauza unor tensiuni și conflicte în familie legate de alegerile lui Vincent (tatăl lui plănuia să-l interneze la un azil de nebuni). Printre altele, explică și de ce renunțase la studiile universitare și îi mulțumește fratelui său, care l-a susținut financiar: Read more…

Ieri am publicat o listă cu studii și articole legate de siguranță, cum să facem cumpărături și să tratăm alimentele, respectiv aprovizionarea cu mâncare din Italia în contextul epidemiei cu covid-19.

Am fost rugată să traduc o parte din ele, fiindcă nu toată lumea înțelege engleza sau are acum timp să citească studii, așa că las mai jos câteva informații, pe scurt.

P.S. în poza de mai sus este Gyuri, busuiocul familiei, căruia îi mulțumim happy

IDEILE ESENȚIALE: Read more…