A few days ago, I had breakfast at an avocado fast food place that just opened in Bucharest (my home town), which reminded me of a similar themed restaurant I discovered this year in Tokyo and I’ve been planning to write about.
The place is called Madosh, it’s located in Harajuku neighborhood Google Maps link – basically, where all the hipsters and most expensive shops are, and all dishes in the menu are avocado-based. Read more…
Tweet
As you probably already know, I’ll be spending the next days in Sibiu, attending the Sibiu International Theatre Festival. It’s a week-long dose of culture, arts and creativity in all its forms, from theatre to dance performances, modern circus, book exhibitions, workshops and many others. Overall, it’s a great pretext to meet interesting people gathered from all corners of the world, in a beautiful city.
The festival is now at its 25th edition, but this is only the second year I’m attending.
Here’s a quick glance into how my first 24 hours at the festival looked like – perhaps these experiences will inspire you as well, if you happen to travel to Sibiu. 
În urmă cu un an, pe vremea asta, îi făceam o vizită domnului doctor Alin Popescu. Era doar un control de rutină, ca să verific efectele în urma alergărilor din 2016 și să-i împărtășesc planul de alergare pentru următorul sezon.
Aveam în gând ca în 2017:
✓ Să termin primul meu maraton.
✓ Să fie singurul pe care-l fac pe asfalt, să mă concentrez în rest doar pe alergările montane.
✓ Să nu-l fac în București, ci într-un oraș dintr-o țară străină, cu atmosferă mișto pe traseu.
✓ Să-l duc relaxată până la capăt, fără să risc efecte pe termen lung.
Soare și super căldură, nori, grindină, vânt care se simțea de parcă ar fi avut 60kmph, temperatura resimțită undeva pe la -10 grade, ninsoare, iar soare, iar super căldură, și ploaie cu soare pe final. Pe toate astea le-am simțit pe propria piele sâmbătă, într-un interval de doar vreo 8 ore, cât mi-a luat să duc până la capăt cursa de alergare montană Retezat SkyRace.
Practic, mai lipseau doar niște descărcări electrice și aș fi putut spune că am trecut prin toate fenomenele meteo posibile. Așa se întâmplă când Mama Natură nu vrea să uităm cine e de fapt șefu’ acolo sus, pe munte. Să nu cumva să devenim prea obraznici. Read more…
Tweet
Prin natura jobului și un mix neobișnuit de circumstanțe, am avut la un moment dat o perioadă de câțiva ani în care am stat mai mult plecată prin țară, cu concerte, decât acasă. Erau cel puțin 4 zile pe săptămână pe care mi le petreceam în mașină, la volan, conducând sute de kilometri pe drumurile patriei, grăbindu-mă să ajung în timp util în următorul oraș, pentru probele de sunet.
Am reluat de curând plimbările prin țară, însă de data asta cu alt scop: merg la antrenamente și competiții de alergare montană, la care particip alături de colegii de la 321sport. Practic, puteți spune că am dat o nebunie pe altă nebunie. Nu mai sunt plecată chiar 4 zile din 7, dar două zile ale săptămânii tot mă prind pe drumuri. Read more…
Tweet
În urmă cu mai mult de un secol, într-un sat din Transilvania, de la baza munților Făgăraș, trăia un cioban autodidact care nu putea să înțeleagă de ce de partea cealaltă a munților se vorbește aceeași limbă, deși este altă țară. Read more…
Tweet
În urmă cu aproximativ o lună eram în vacanță prin Stockholm, unde am reușit să mai bifez o chestie de pe bucket list: să mă plimb cu metroul lor. Read more…
Tweet
Poza de deasupra nu este nici de departe una reușită. E strâmbă, e focusată prost, nu se înțelege mare lucru, sunt doar niște blocuri, nu? De ce aș deschide un articol despre Stockholm cu așa ceva? Sigur am avut chestii mai mișto de pozat pe acolo.
Din păcate, skillurile mele fotografice nu sunt strălucite nici atunci când sunt perfect trează, cu atât mai puțin când sunt somnambulă.
Mai deschideți o dată poza. A fost realizată la 02:37. Da, am scris bine, 02:37 AM. În miezul nopții. Fix înainte să răsară soarele.
Tweet
