Spun povești care merită învățate

[Deconectare] Martin Lindstrom despre 2 ani fără telefon

Marian mi-a trimis zilele trecute un articol interesant de pe ThriveGlobal (proiectul Ariannei Huffington) scris de Martin Lindstrom, renumitul autor pe teme de business și branding. Lindstrom povestește despre experiența lui de 2 ani fără telefon:

Today I e-mail, I Skype and I’ll meet you face-to-face. But I won’t ever use another cell phone. Why? Because I’m haunted by the image of myself looking at my phone to the exclusion of everything around me. Mostly I remember resenting that a cartoonish cube of metal and glass had taken control of my life. The “endless and proper work” of paying attention is an essential part of the work I do. Why would I use something that compromised my ability to be great at my job?

Îți recomand să citești tot articolul lui: ‘My Experience Living Without a Phone‘.

Lindstrom este invitat anul ăsta la Brand Minds, conferința unde anul trecut l-am văzut live pe Yuval Noah Harari, o altă personalitate care nu are și nu a avut niciodată telefon.

Acum un an, înainte de lansarea Digital Minimalism, autorul Cal Newport spunea într-un interviu că vom începe să privim telefoanele ca pe țigări: “You’re gonna look at allowing a 13-year-old to have a smartphone the same way that you would look at allowing your 13-year-old to smoke a cigarette.“.

(Newport lucrează acum la noua lui carte, despre cum ar arăta o lume fără email.)

Din când în când, măcar o dată pe săptămână, încerc să fac exercițiul de a-mi pune telefonul pe silent și a mă deconecta complet. Mă ajută să pun lucrurile în perspectivă, sunt mult mai productivă când fac asta, plus că atunci când revin la ‘realitate’ realizez că niciodată nu arde nimic dacă lipsesc puțin (sau că nu sunt atât de importantă pe cât mă cred happy ). Mai am fantezii cu vacanțe lungi în care să fac asta, am un dumb phone pe care-l iau când plec prin munți, dar să renunț definitiv la telefon? În acest moment mi se pare misiune imposibilă până și pentru mine.

Probabil vom vedea mediatizate din ce în ce mai multe experimente de deconectări extreme. În urmă cu ~20 de ani a avea telefon era un lux și un privilegiu, acum a-ți permite să NU ai telefon a devenit un lux. Cu toate astea, sunt convinsă că viitorul le va aparține celor care sunt în stare să producă muncă de calitate fără a se lăsa distrași de toate aplicațiile aflate la câteva tap-uri distanță.

Ce nu am reușit încă să-mi dau seama: mulți dintre oamenii ăștia care povestesc despre cât de mult rău ne face tehnologia și cum ei s-au rupt de mediul digital au în spate o armată de oameni care-i ajută cu email management, promovarea și prezența online. Au oameni care le țin conturile de social media, au asistenți care le stabilesc sute de interviuri, echipă de editori și documentare pentru podcasturile pe care le fac, se bazează pe telefoanele celor din jur pentru a avea acces la anumite unelte etc.

Dacă eu mă deconectez complet de la anumite unelte digitale fiindcă știu că-mi fac rău, nu sunt ok să știu că am alți oameni care fac asta pentru mine și m-aș simți ipocrită. Și-așa mă simt vinovată de fiecare dată când dau mail-uri în afara orelor “oficiale” de muncă – dacă eu aleg să lucrez la ore / în zile care teoretic sunt libere, nu înseamnă că vreau ca și cei din jur să funcționeze la fel, dar am impresia că pun presiune pe ei și creez așteptarea asta (e motivul pentru care am început să abuzez de funcția Schedule de la Gmail). Dar, hei, presupun că din cauza asta eu n-o să ajung niciodată la nivelul acelor high performers. Pur și simplu nu pot privi oamenii doar ca pe niște resurse și mă simt obligată să-i protejez pe cât posibil.

p.s. din 5 ianuarie sunt gazda DoR: Actualizator, o serie de 6 email-uri săptămânale numite Digital Control, despre cum putem prelua înapoi controlul în relația cu telefonul, iar la final ne vom întâlni live, în offline (pentru cei din București). Te abonezi aici dacă vrei să le citești (după aceste 6 mail-uri cei de la DoR vor avea alți invitați care vor scrie pe subiecte diferite).


1 Comment

  1. Buna, Cristina!

    Mai auzisem de ideea de a renunta la telefon. Asa cum bine scrii si eu consider la fel ca au o armata de oameni in spate, astfel incat sa isi permita sa se lipseasca de telefon. Pe de alta parte nu cred ca asta inseamna sa te folosesti de oameni. Depinde de intentia fiecaruia. In orice colaborare poti lucra win-win sau poti face abuz si manipula oamenii dupa bunul plac. Poti face performanta oricum.

    Exista si varianta in care se lucreaza in colaborare si fiecare sa isi indeplineasca obiectivele pe care le are. Sau exista varianta sa poti da cu “biciul” ca oamenii sa execute doar pentru “visul” tau fara sa iti pese de ei. Ideea de a te folosi de ei ca niste resurse inseamna ca ii vezi mai mult ca obiecte, decat ca si oameni. Insa este doar o varianta.

    Cred cu tarie insa ca atat timp cat iti pasa de oameni atunci va fi bine si pentru tine si pentru oamenii cu care lucrezi fie ca sunt pe contract de munca sau de colaborare/parteneriat. Si impreuna oamenii isi pot atinge obiectivele pe care le au mai repede atat timp cat rezoneaza ca valori si principii de viata.

    Iar impreuna oamenii pot face mult mai mult decat ceea ce realizeaza individual!

    P.S.: Si eu am dezinstalat aplicatia de FB de pe telefon de mai bine de un an si tare bine mi-a priit la nivel personal, emotional, financiar, …

    Te las si cu gandurile mele! winking Spor in toate!

    Cu zambet,

    Elena happy

Leave a Reply