[Deconectare] Martin Lindstrom despre 2 ani fără telefon

Marian mi-a trimis zilele trecute un articol interesant de pe ThriveGlobal (proiectul Ariannei Huffington) scris de Martin Lindstrom, renumitul autor pe teme de business și branding. Lindstrom povestește despre experiența lui de 2 ani fără telefon:

Today I e-mail, I Skype and I’ll meet you face-to-face. But I won’t ever use another cell phone. Why? Because I’m haunted by the image of myself looking at my phone to the exclusion of everything around me. Mostly I remember resenting that a cartoonish cube of metal and glass had taken control of my life. The “endless and proper work” of paying attention is an essential part of the work I do. Why would I use something that compromised my ability to be great at my job?

Îți recomand să citești tot articolul lui: ‘My Experience Living Without a Phone‘.

Lindstrom este invitat anul ăsta la Brand Minds, conferința unde anul trecut l-am văzut live pe Yuval Noah Harari, o altă personalitate care nu are și nu a avut niciodată telefon.

Acum un an, înainte de lansarea Digital Minimalism, autorul Cal Newport spunea într-un interviu că vom începe să privim telefoanele ca pe țigări: “You’re gonna look at allowing a 13-year-old to have a smartphone the same way that you would look at allowing your 13-year-old to smoke a cigarette.“.

(Newport lucrează acum la noua lui carte, despre cum ar arăta o lume fără email.)

Din când în când, măcar o dată pe săptămână, încerc să fac exercițiul de a-mi pune telefonul pe silent și a mă deconecta complet. Mă ajută să pun lucrurile în perspectivă, sunt mult mai productivă când fac asta, plus că atunci când revin la ‘realitate’ realizez că niciodată nu arde nimic dacă lipsesc puțin (sau că nu sunt atât de importantă pe cât mă cred happy ). Mai am fantezii cu vacanțe lungi în care să fac asta, am un dumb phone pe care-l iau când plec prin munți, dar să renunț definitiv la telefon? În acest moment mi se pare misiune imposibilă până și pentru mine.

Probabil vom vedea mediatizate din ce în ce mai multe experimente de deconectări extreme. În urmă cu ~20 de ani a avea telefon era un lux și un privilegiu, acum a-ți permite să NU ai telefon a devenit un lux. Cu toate astea, sunt convinsă că viitorul le va aparține celor care sunt în stare să producă muncă de calitate fără a se lăsa distrași de toate aplicațiile aflate la câteva tap-uri distanță.

Ce nu am reușit încă să-mi dau seama: mulți dintre oamenii ăștia care povestesc despre cât de mult rău ne face tehnologia și cum ei s-au rupt de mediul digital au în spate o armată de oameni care-i ajută cu email management, promovarea și prezența online. Au oameni care le țin conturile de social media, au asistenți care le stabilesc sute de interviuri, echipă de editori și documentare pentru podcasturile pe care le fac, se bazează pe telefoanele celor din jur pentru a avea acces la anumite unelte etc.

Dacă eu mă deconectez complet de la anumite unelte digitale fiindcă știu că-mi fac rău, nu sunt ok să știu că am alți oameni care fac asta pentru mine și m-aș simți ipocrită. Și-așa mă simt vinovată de fiecare dată când dau mail-uri în afara orelor “oficiale” de muncă – dacă eu aleg să lucrez la ore / în zile care teoretic sunt libere, nu înseamnă că vreau ca și cei din jur să funcționeze la fel, dar am impresia că pun presiune pe ei și creez așteptarea asta (e motivul pentru care am început să abuzez de funcția Schedule de la Gmail). Dar, hei, presupun că din cauza asta eu n-o să ajung niciodată la nivelul acelor high performers. Pur și simplu nu pot privi oamenii doar ca pe niște resurse și mă simt obligată să-i protejez pe cât posibil.

p.s. din 5 ianuarie sunt gazda DoR: Actualizator, o serie de 6 email-uri săptămânale numite Digital Control, despre cum putem prelua înapoi controlul în relația cu telefonul, iar la final ne vom întâlni live, în offline (pentru cei din București). Te abonezi aici dacă vrei să le citești (după aceste 6 mail-uri cei de la DoR vor avea alți invitați care vor scrie pe subiecte diferite).


Leave a Reply