Gânduri după Webstock 2019

– Nu-mi amintesc să fi ratat niciuna din cele 11 ediții Webstock și de fiecare dată am impresia că asist la Ziua Cârtiței: se discută aceleași lucruri, oameni care dau aceleași sfaturi, toate la un nivel ultra-începător. În alți ani îmi dădeam ochii peste cap și-mi spuneam în sinea mea, „hai frate, încă mai stăm să discutăm despre asta?”. Păi stăm, și-o să mai stăm oricât trebuie, fiindcă motivul pentru care se întâmplă asta e simplu: încă e nevoie de partea asta. Te uiți la ce se întâmplă de fapt în industrie și realizezi că nu se aplică mai nimic din ce se discută, încă nu sunt puse la punct lucrurile de bază. De aia vine Vali și arată cu degetul toate prostiile care se fac. Toți dau din cap aprobator când sunt la conferință, iau notițe atent, pun pe IG stories, iar pe urmă se întorc la treburile lor din viața de zi cu zi și… nu știu unde există ruptura, dar viața reală ne arată că nu sunt aplicate multe din informațiile de la un astfel de eveniment.

– Avem la dispoziție mai mult knowledge ca oricând, cei care-l stăpânesc foarte bine și sunt în stare să-l aplice + să-i învețe și pe alții se simt ca niște impostori, le este rușine să iasă în față să vorbească fiindcă sunt mult prea atenți la lucrurile pe care încă nu le știu, la punctele slabe. La polul opus, sunt mulți care n-au astfel de probleme și încearcă să iasă în evidență peste tot, cu orice ocazie, fiind foarte buni ca oameni de vânzări, dar spre 0 ca practicieni. Ar ajuta ca taberele astea două să-și unească forțele, doar că unii nu sunt de acord cu etica celorlalți și nu și-ar dori niciodată astfel de asocieri, iar ceilalți au ego-ul mai mare decât capul și nici măcar nu conștientizează că ar exista vreo problemă.

– Din discuțiile din pauze: în acest moment, cele mai mari probleme sunt legate de lipsa oamenilor. Pare că toată lumea își caută job sau se pregătește să facă o schimbare majoră (de genul mutat din țară), și în același timp am în jurul meu numai companii care nu găsesc să angajeze oameni, toți sunt disperați. Este o prăpastie uriașă între salariile oferite de companii de afară vs cât își permit companiile de aici să dea, și s-a ajuns la diferențe de genul 2,000 de lei versus 2,000 de Euro pe aceeași poziție de social media, pentru un om cu aceeași experiență. Evident, este o discuție foarte lungă și complexă aici, sunt cauze multiple pentru care s-a ajuns la asta, dar găsitul unor oameni dornici să muncească și să învețe (și care să nu fie supracalificați) rămâne cea mai mare provocare pentru companii.

– Webstock poate fi o oportunitate minunată dacă ești la începutul carierei, atunci când nu cunoști pe nimeni din industrie și ai nevoie de crash-introduction – evident, dacă știi să profiți cum trebuie de așa ceva. După un punct, se transformă din rampă de lansare în prilej de a-ți revedea vechii prieteni adunați în același loc. Spun asta fiindcă am realizat că highlighturile evenimentului au fost în cazul meu, și de această dată, conversațiile cu prieteni apropiați – adică oameni cu care oricum mă întâlnesc și vorbesc periodic, chiar dacă unii dintre ei nici nu locuiesc în București.

– Vine o vreme când afli ce se ascunde în spatele declarațiilor de pe scenă și atunci brusc vezi lucrurile din totul altă perspectivă, iar tot acel self-promo atent cosmetizat devine „cringe”.

– M-au întrebat foarte mulți oameni ieri cum de campania de teasing de la Zâmbim Fals nici măcar n-a fost nominalizată. Ca părere strict personală, nu cred că are nevoie de validare prin premii și nici măcar nu aș defini-o drept campanie. A fost doar un artist ajutat de prietenii lui. Nu există brand sau agenție în România care ar fi putut să facă asta, care să fi construit ani întregi astfel de relații.

– Iar pentru cine m-a întrebat ce mai fac: abonează-te la newsletterul meu și-o să afli.

Am ajuns seara acasă cu 94% la baterie (și nu fiindcă aș fi încărcat telefonul peste zi), așa că singura poză pe care o am este cea de la începutul articolului, dar sigur vor fi urcate multe pe pagina Webstock de Facebook.