La final de decembrie obișnuiam să fac o lungă listă de rezoluții pentru noul an. Obiective vag formulate, de genul “Voi învăța mandarina”, “Mă voi apuca de sală”, “Mă voi organiza mai bine”.

Sunt doar niște exemple random, nu mi-am propus nimic din astea cu adevărat. De fapt, nici măcar nu-mi mai amintesc lucrurile de pe listele mele reale, fiindcă uitam de ele în maxim o lună (și probabil că le mai reciteam peste un an, când mă apuca cheful de listă nouă).

În loc să îmi stabilesc niște obiective realiste, cu pași concreți pe care aș putea să-i urmez, visam cai verzi pe pereți. Și evident că nu-mi ieșea nimic. Read more…

Cei care sunt abonați la newsletterul meu au primit pe 21 decembrie 2017 o variantă modificată a acestui articol. Între timp am mai citit câteva cărți care merită trecute pe listă.

Ce cărți am citit în 2017? Ce am învățat din ele? Ce voi avea nevoie să recitesc? Ce cărți n-am dus până la capăt și de ce? Cum voi putea să le filtrez mai bine pe viitor, astfel încât să evit cărțile “meh”? Ce ar trebui să citesc fiindcă m-ar putea ajuta cu ceea ce-mi propun să realizez peste un an, cinci ani sau 10 ani?

Este perioada anului în care începem să facem evaluări și planuri de viitor, așa că acest articol este despre cele mai bune cărți pe care le-am citit în 2017.

Cum definesc acest “cele mai bune”? Sunt cărțile care au avut cel mai mare impact asupra mea, pe care nu le-am putut lăsa din mână, am învățat ceva din ele, i-am “creierit” pe cei din jur cu idei din ele, după care am mai cumpărat câteva exemplare ca să le dau cadou.

Cele mai bune cărți din 2017 (în ordinea în care le-am citit):
Read more…

Am pomenit ideea prin vară, ne-am decis luni (4 decembrie) să-l facem, a doua zi l-am înregistrat, iar 24 de ore mai târziu era public. Mă refer la podcastul The CEO Library.

Ai ocazia să ne asculți (pe mine și colegii mei: Bobby și Vlad) vorbind despre cărți, business, cine suntem, de ce am lansat The CEO Library, ce vrem de la acest proiect, cum a evoluat în cele (aproape) 3 luni de la start, plus câteva lecții despre cold outreach și greșelile pe care le-am făcut. Read more…

Vezi aici articolul pe care l-am scris la o lună de la lansare.

Mi-am propus că voi scrie câte un articol în fiecare lună, în care să povestesc cum merg lucrurile cu The CEO Library – proiectul pe care l-am lansat în septembrie împreună cu Bobby. Din păcate, am fost atât de implicată în lucrurile de zi cu zi, încât n-am mai apucat să mă țin de promisiune, așa că acest articol vine cu o întârziere de două săptămâni.

Iată ce s-a întâmplat până acum: Read more…

În urmă cu un an, pe vremea asta, îi făceam o vizită domnului doctor Alin Popescu. Era doar un control de rutină, ca să verific efectele în urma alergărilor din 2016 și să-i împărtășesc planul de alergare pentru următorul sezon.

Aveam în gând ca în 2017:
✓ Să termin primul meu maraton.
✓ Să fie singurul pe care-l fac pe asfalt, să mă concentrez în rest doar pe alergările montane.
✓ Să nu-l fac în București, ci într-un oraș dintr-o țară străină, cu atmosferă mișto pe traseu.
✓ Să-l duc relaxată până la capăt, fără să risc efecte pe termen lung.

Read more…

Discutând zilele trecute cu un prieten, am ajuns să fac un recensământ al tuturor proiectelor în care m-am implicat în ultimii 10 ani.

Au fost multe, foarte multe. Câteva zeci. Au fost cele care au devenit cunoscute de toată lumea fiindcă au avut super succes (nu o să le enumăr fiindcă nu ăsta este scopul articolului și oricum sunt doar la o căutare pe Google distanță).

Dar, pe lângă alea, au mai fost cel puțin încă pe atâtea care au eșuat. Sunt slabe șanse să știți de ele fiindcă nu le-am anunțat niciodată public. Poate m-au mai “dat de gol” cei cu care lucram, prin vreun tag pe social media, dar eu personal n-am vorbit niciodată despre ele. Nici când le-am pornit sau am decis să mă alătur lor (în cazul în care erau proiecte deja lansate), nici când am decis să le pun punct.

La momentul respectiv, îmi spuneam că nu discut public despre ele fiindcă un proiect sănătos trebuie să supraviețuiască și să aibă succes fără să-l împing eu. Nu voiam să fie fragil.

În continuare cred acest lucru, dar, după toți anii ăștia, mi-am dat seama că nu despre asta era vorba. Faptul că evitam să mă asociez public cu un proiect la care lucram era, de fapt, un semnal de alarmă. Undeva, în subconștient, deja știam că sunt slabe șansele de reușită iar neasumarea era un fel de anticipare a eșecului.

Da’ atunci de ce m-am mai băgat în ele dacă știam că nu va merge, veți întreba? Și eu mă întreb același lucru. Presupun că explicația este următoarea: fiindcă erau proiecte care aveau sens pe hârtie, argumentele erau în favoarea lor, toată lumea cu care vorbeam îmi spunea același lucru, deși instinctul îmi spunea că pierd vremea și nu va funcționa pe termen lung.

Sau poate că, de fapt, s-a întâmplat invers. Poate toate acele proiecte au eșuat tocmai fiindcă m-am sabotat singură încercând să demonstrez că instinctul meu are dreptate. Poate a contribuit faptul că nu mi le-am asumat public, că implicarea mea n-a fost de 100%, că n-am făcut tot ceea ce a fost sub controlul meu.

Două articole mai vechi despre poveștile pe care ni le spunem:

  • Mental Badassery: Becoming Aware of the Stories We Tell Ourselves (Leo Babauta)
  • The Narrative Fallacy (Ryan Holiday)


  • La începutul verii am pornit un chestionar cu tot felul de curiozități pe care le aveam legate de cărți și cum citesc oamenii.

    Am vrut să aflu ce fel de cărți citește lumea din jurul meu, în ce format, ce sumă de bani alocă lunar pentru asta, cum alege viitoarele lecturi și, nu în ultimul rând, dacă ar fi interesați de un subscription box cu cărți care i-ar ajuta să evolueze, precum cele pe care le recomand în newsletterul săptămânal.

    L-am oprit după 2 săptămâni, timp în care l-au completat 866 de persoane.

    Iată răspunsurile primite (concluziile pe care le-am tras sunt la final): Read more…