Cristina Chipurici - De ce alerg - Running Mag (mai 2017)

Vara asta se fac trei ani de când m-am (re)apucat de alergat. Alerg aproape zilnic. Să fac un semimaraton (adică 21 de kilometri)? Piece of cake (mă rog, e piece of cake acum, dar la început nu puteam alerga legat nici 5 minute fără să-mi vărs plămânii).

Am alergat dimineața, la prima oră, când nici cocoșii nu făcuseră ochi. Am alergat în mijlocul nopții, când aveam insomnii. Am alergat pe furtună. Am alergat pe viscol. Am alergat când era caniculă și mi se lipeau tălpile de la încălțăminte de asfalt. Am alergat prin pădure. Am alergat pe munte. Am alergat pe plajă. Am alergat cu șosetele îmbibate în sânge, de la niște bășici cât casa poporului. Am alergat până mi s-au înnegrit unghiile de la picioare. Read more…

Bucharest Marathon 2015

Într-o lume în care mulți se cred influencers, dar reușesc doar să adune like-uri virtuale, un om pe care-l admir enorm strânge în fiecare săptămână peste 100 de oameni. În carne și oase. Oameni care au încredere în el și în sfaturile lui, fiindcă știu că nu are vreo agendă ascunsă. Oameni prezenți în același loc, în același timp, în fiecare marți, indiferent de condițiile meteo. Oameni care vin să alerge, trec împreună prin aceleași greutăți și sunt conștienți de cât de greu este să te apuci și, mai ales, să te ții de sport.

Este vorba de Radu Restivan și de comunitatea 321sport, cunoscută și drept “ăia mulți care aleargă în fiecare marți seara în Herăstrău“. Da, noi suntem ăia care ne strângem și alergăm împreună, ne antrenăm pentru primul nostru semimaraton. Și continuăm să facem asta mult timp după ce l-am dovedit (sau le-am făcut și pe următoarele 20). Read more…

EcoMarathon Moieciu de Sus 2017

Weekendul ăsta o voi lua pe Albișteanu pe post de co-pilot și ne vom plimba copanele până la Moieciu de Sus, pentru EcoMarathon, prima competiție de alergare montană din acest an. Mă rog, e prima doar pentru mine, Carmen a inaugurat de mult sezonul, ba chiar a urcat și pe podium prin Spania. Sâmbătă vom fi noi două și încă 1697 de capre alergători dornici de a țopăi peste crestele și văile din zona culoarului Rucăr-Bran. Read more…

IMG_20170427_121505 - Salata iceberg + rucola + grapefruit - Rompetrol Hei

Prin natura jobului și un mix neobișnuit de circumstanțe, am avut la un moment dat o perioadă de câțiva ani în care am stat mai mult plecată prin țară, cu concerte, decât acasă. Erau cel puțin 4 zile pe săptămână pe care mi le petreceam în mașină, la volan, conducând sute de kilometri pe drumurile patriei, grăbindu-mă să ajung în timp util în următorul oraș, pentru probele de sunet.

Am reluat de curând plimbările prin țară, însă de data asta cu alt scop: merg la antrenamente și competiții de alergare montană, la care particip alături de colegii de la 321sport. Practic, puteți spune că am dat o nebunie pe altă nebunie. Nu mai sunt plecată chiar 4 zile din 7, dar două zile ale săptămânii tot mă prind pe drumuri. Read more…

Jon Ronson - So You've Been Publicly Shamed - Ziua internationala a cartii 2017

Ieri a fost Ziua Internațională a Cărții și a Dreturilor de autor, ocazie cu care colega de birou (Cristina Bazavan) și agenția Geometry Global Bucharest mi-au propus să donez o carte pentru biblioteca studenților de la SNSPA.

Am ales să donez “So You’ve Been Publicly Shamed” a lui Jon Ronson, una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani despre media, cultura contemporană, înverșunare, empatie și graba de a desființa și “arde pe rug” în piața publică (aka social media) tot felul de oameni pe care nu-i cunoaștem, pe baza unor fapte scoase din context.

E o carte pe care aș face-o lectură obligatorie pentru studenții la comunicare / marketing, dar o recomand oricui este interesat de domeniu.

Scriu din 2005, atunci eram pe platforma Yahoo 360. Încă eram în liceu, așa că articolele mele se învârteau în jurul problemelor existențiale caracteristice vârstei.

În decembrie 2006 am pornit un alt blog, de data asta pe Blogspot, platforma Google. Deja intrasem la facultate, începusem să interacționez cu industria muzicală, așa că îmi amestecam gândurile personale cu comentarii despre muzică.

În iunie 2007 m-am mutat pe domeniul Voce.ro, datorită lui Alex Negrea (pe vremea când el scria sub nickname-ul Buddha). Am pornit Monden.info în paralel și mi-am mutat acolo opiniile despre muzică. Am păstrat pyuric.voce.ro strict ca pe un jurnal.

La sfârșitul lui 2008 am vândut Monden.info și am cumpărat în avans domeniul Pyuric.ro, doar ca să stau liniștită că nu mi-l ia vreun “binevoitor”.

Trei ani mai tarziu m-am mutat pe domeniul Pyuric.ro, cu ajutorul lui Alex Ciucă (aka Hoinaru). Am reluat articolele cu gânduri despre muzică.

Azi transform Pyuric.ro în CristinaChipurici.ro. Tot cu ajutorul lui Alex Ciucă, fără de care blogul ăsta ar fi fost de mult în moarte tehnică.

Nu pot să ignor faptul că trăiesc într-o lume în care aparențele contează iar traseul profesional îmi impune altă prezentare. “Pyuric” e porecla mea de aproape 24 de ani și va rămâne felul în care îmi spun prietenii, n-o să renunț la ea în spațiul privat. Dar nu-mi mai este de ajutor în cel public, așa că mutarea pe CristinaChipurici.ro am văzut-o ca pe o soluție naturală.

Și da, pregătesc terenul pentru niște proiecte care vor face să se vorbească despre numele meu, real, întreg, nu o poreclă: Cristina Chipurici.