În ultimele zile am primit foarte multe întrebări referitoare la criza economică care ne paște în contextul covid-19, ce părere am, cum cred că se vor desfășura lucrurile.
Sincer, nu am nicio părere. Nu știu ce va urma. Dacă cineva vine la mine cu certitudini și se bate cu pumnu’n piept că se vor întâmpla lucrurile x, y și z, fie va fi suspectat de vreo agendă ascunsă, fie voi crede că nu știe despre ce vorbește, fie că spune lucrurile care-l ajută cel mai bine (la nivel personal) să facă față situației.
Pot să-mi fac eu zeci de calcule și scenarii, iar mâine să-mi fie date peste cap de vreo informație nouă care schimbă totul. Nivelul de incertitudine este suficient de ridicat ca să mă concentrez doar pe răspunsul la aceste întrebări: Cum supraviețuiesc azi? Ce e sub controlul meu? Ce decizie pot lua fără să mă expun la riscuri stupide?
Ce știu sigur este că nu ne-am mai confruntat cu așa ceva în istorie, este foarte rău și, deși este rău pentru toată lumea (deci nu doar pentru români), va mări inegalitatea socială.
Oricum am impresia că trăiesc în două lumi complet paralele, fiindcă antreprenorii din jurul meu sunt extrem de îngrijorați, în timp ce angajații (încă) sunt (prea) relaxați.
În acest moment, am trei presupuneri pentru următoarea perioadă, toate bazate pe ce s-a întâmplat la crizele financiare anterioare: Read more…
Tweet
