Gândurile unui bucureștean în Brașov

În ultimul an am avut ocazia să mă împart între Brașov și București, am făcut naveta aproape săptămânal între cele două orașe. Las aici în scris câteva lucruri pe care le-am observat în Brașov, până nu mă obișnuiesc cu ele și uit să le mai apreciez.

1. Oamenii din Brașov sunt mult mai relaxați și liniștiți. Chestia asta se reflectă în orice, de la cum merg pe stradă ca pietoni la felul în care conduc șoferii, micile conversații din magazine, faptul că te salută vecinii de pe stradă și stați la discuții etc. E o stare contagioasă, simt că mă calmez și eu instant când ajung aici. Prin comparație, în București parcă plutește în permanență un nor apăsător, toți sunt stresați, toți sunt pe fugă, toți vor ceva de la tine, iar agresivitatea a atins cote maxime.

2. Mi se pare incredibil de mișto faptul că în Brașov poți ieși din casă și în câteva minute să fii în natură. Chiar și simplul fapt că poți vedea în apropiere atâta verdeață, chiar dacă nu te duci în mijlocul ei, are efect benefic asupra sistemului nervos și a stresului. Mi-e mai mare dragul să stau să mă plimb pe străzile orașului, să merg pe jos fără vreun scop anume, să mă opresc pe vreo bancă și să citesc o carte sau să scriu.

3. Apropo de natură: aici toată lumea face mișcare, indiferent de vârstă sau de vremea de afară, și oamenii n-au nicio scuză să nu facă. În zona centrală, pe unde m-am tot plimbat, sunt mai multe locuri amenajate și folosite de oameni. E terenul de sport de la liceul Șaguna, mai e o zona amenajată sub Tâmpa, unde sunt terenuri de fotbal, coșuri de baschet, pistă de ciclism, aparate de fitness. Ai muntele la îndemână, cu zeci de trasee bune pentru orice nivel, ceea ce face ca orașul să fie plin de alergători, bicicliști sau oameni care pur și simplu ies la plimbare. Pentru mine, care fac sport constant de ani buni, ăsta e un factor important.

Bucureștiul a ajuns un oraș pentru mașini, nu pentru oameni. Spațiile verzi sunt insuficiente și e un chin să mergi pe jos. Parcurile mici s-au transformat treptat în parcări, parcurile mari sunt prea puține și neîngrijite. Lipsesc toaletele publice, e plin de jeg, de gunoaie aruncate peste tot, țânțari, șobolani care mișună fără stres în mijlocul zilei (existau și înainte, dar nu prea aveau curaj să iasă ziua la plimbărică). De multe ori e nevoie să iei mașina ca să ajungi până la acele parcuri, fiindcă sistemul de transport în comun fie e prost gândit, fie nu ai loc să mergi pe trotuar din cauza mașinilor parcate iar poluarea e groaznică – un cerc vicios. În schimb tot răsar din ce în ce mai multe terase noi prin parcuri, că fix de ele e nevoie.

4. Se reciclează selectiv și primești saci de gunoi pe culori, nu îți ridică gunoiul dacă nu e pus în saci (ok, nu neapărat în acei saci colorificați, că uneori se mai rup, îți sunt furați, nu ai loc suficient etc). În București… locuiesc în sectorul 1, unde ne minunăm că se ridică gunoiul.

5. E oraș turistic, ceea ce înseamnă că uneori e aglomerat. Drumul București-Brașov pe Valea Prahovei e obositor în perioada asta a concediilor de vară, indiferent de oră, indiferent dacă e weekend sau mijlocul săptămânii. Ai blocajul clasic de la Comarnic și cel de la Bușteni, unde au pus un semafor la care se face coadă pe ambele sensuri și ai toate șansele să faci peste 4 ore pe drum. Prefer s-o iau pe DN1A (Cheia), e ceva mai lung, e aglomerat și pe acolo, dai de tiruri și patru treceri de cale ferată, dar măcar mergi, nu stai pe loc cu orele ca idiotul. Dar asta e doar în perioada asta, fiindcă în restul anului poți s-o iei liniștit și pe Valea Prahovei. Și ai întotdeauna la îndemână varianta să iei unul din trenurile private, care sunt și ieftine, și civilizate, și curate, și cu spațiu pentru bicicletă.

Orașul se aglomerează în weekenduri în zona centrală – în special partea pietonală (Piața Sfatului – Republicii), dar ai variante să nu interacționezi deloc cu zgomotul și oamenii de acolo. Trebuie doar să ocolești acea zonă, mergi câteva minute pe jos un pic mai departe și dai de liniște.

6. Nu prea te aventurezi pe traseele montane din jurul orașului fără să ai sprayul de urși la tine. Și îți pui telefonul pe silent noaptea, fiindcă urșii vin deseori prin străzile din oraș și primești alerte la toate orele posibile. (Mă rog, recomand oricui să țină telefonul pe silent și în altă cameră, cu sau fără RoAlert cu urși.)

7. „Da, dar ce facem cu prietenii din București?„. Cu prietenii ne vedem din ce în ce mai rar. Mă apropii de 34 de ani iar odată cu pragul de 30 toată lumea a devenit prea ocupată cu alte lucruri – și ei, și noi (eu și jumătatea). Suntem cu toții prea obosiți, prea munciți, n-am mai ieșit să bem noaptea de ani buni și rareori ieșim să mâncăm în oraș (prețurile sunt pur și simplu razna). Câțiva s-au mutat la rândul lor în Brașov, alții vin aici cu fiecare ocazie și reușim să ne vedem mai des decât ne vedeam în București, cu alții am pierdut aproape complet legătura și nu mai avem valori în comun. Nu e un reproș, doar observ realitatea. S-au schimbat prioritățile, e ok. Avem mai puține conexiuni, dar sunt mai de calitate și profunde. În schimb duc lipsa comunității 321sport, alături de care alergam în fiecare marți seara – și încă alerg, când sunt în București.

8. „Păi și cu munca?„. Mi-am construit un stil de viață care-mi permite să lucrez remote. Am câteva zile pe săptămână în care am nevoie să fiu în București pentru „muncă administrativă”, întâlniri, lucrat 1-la-1 cu oamenii, înregistrat podcasturi. Însă mare parte din oamenii cu care lucrez locuiesc în alte orașe sau alte țări. Și jumătate din timp fac „deep work” – muncă de creație / gândit, nu depind de un loc anume. Ok, la Ergo nu e aceeași situație, el depinde mai mult de București, așa că nu o să ne mutăm prea curând de tot în Brașov.

9. În Brașov reușesc să mă odihnesc și să dorm bine noaptea. În București nu mai pot face asta – am locuit în mai multe locuri în ultimii ani și peste tot era un zgomot de fundal constant. Zgomot de la tramvaiele care cutremurau blocul, zgomot de la poliția și ambulanțele care merg la 3 noaptea cu sirenele la maxim, zgomot de la vecinii care dau petreceri la orice oră, în orice zi – indiferent de cât de pretențioasă se vrea a fi muzica pe care o ascultă, tot niște nesimțiți sunt.

Acum locuiesc în București într-o zonă unde e extrem de liniște, însă tot nu mă pot odihni. Pe lângă faptul că e o căldură insuportabilă în nopțile de vară, mă simt mereu în priză. Mă culc stresată, mă trezesc stresată la 5 dimineața chiar și când nu am vreun motiv conștient să fiu așa stresată. Își spun cuvântul toți anii petrecuți într-un mediu unde nu m-am simțit în siguranță. Tot ce simt este confirmat și de datele monitorizate de Oura, care arată clar că am corpul stresat (prin biometrici precum pulsul, temperatura, HRV-ul, procentul de deep sleep, REM sleep etc).

Un ultim lucru. Eu sunt născută și crescută în București și am foarte puțini cunoscuți care sunt și ei din București – cei mai mulți care locuiesc în capitală sunt oameni veniți din toate colțurile țării. Însă indiferent de unde sunt cei care locuiesc în București, tot ce am scris mai sus e mai degrabă legat de numărul mare de oameni care încearcă să conviețuiască în același loc. Pur și simplu e neîncăpător. E un oraș prea mare, cu prea mulți oameni și prea multe mașini – serios, nu e ok să fie atât de ieftin să cumperi și să deții o mașină.

Merg toți în zig-zag, trotinetiștii intră în tine cu viteză, roșu la semafor nu mai înseamnă nimic, se aruncă gunoaie peste tot, îți cad chestii în cap. Mă simt stresată când merg pe stradă și mereu am nevoie să mă uit în stânga, dreapta, în spate, în sus – că nu știu niciodată ce vine spre mine. Mersul cu metroul e stresant, la fel și plimbarea pe lângă toate blocurile cu bulină, slalomul printre mașinile cocoțate pe trotuare, mirosul de la țevile de eșapament. Nu ducem lipsă de legi, ci de law enforcement – că degeaba există dacă nu le impune nimeni și sunt 0 consecințe dacă nu sunt respectate (ba chiar începi să te simți ca ultimul fraier dacă le respecți și nici nu-ți răspunde nimeni la telefon / nu ești băgat în seamă dacă încerci să reclami).

Este normal să fie greu să se formeze o comunitate locală când impresia generală este că oamenii nu contează. Nu există simțul apartenenței, să poți spune că ești acasă și că-ți pasă de acel loc și acei oameni. Nimănui nu-i pasă de nimeni altcineva, e fiecare cu p*zda măsii.

Bucureștiul e un oraș minunat atunci când ai 20 de ani – îți oferă în același loc o varietate de opțiuni sociale, profesionale și entertainment. Pe de altă parte, după 30 începe să ți se ia de tot zgomotul, toată aglomerația, poluarea și stresul venite la pachet. E vestul sălbatic și ai nevoie să te adaptezi dacă vrei să supraviețuiești, iar pentru unii asta înseamnă să renunțe la omenie.

Știu că și Brașov are propriile probleme și nu umblă urșii cu covrigi în coadă – Vali scrie constant despre aceste probleme – însă atunci când stau să compar cu ce e acasă, n-am cum să nu mă întreb: pentru ce mai stau acolo? Merită costurile? Chiar e ăla locul unde-mi doresc să-mi cresc copilul?

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

14 comentarii

14 comentarii. Leave new

  • nu-i așa că problemele de care scriu eu sunt hilare dacă vii din București? big grin

    Răspunde
  • Dar cum iti gasesti mereu cazare in Brasov? Cu airbnb?
    In medie cam 150lei/ noapte, deci daca ai sta 4 nopti in Brasov pe saptamana..
    Sau exista alternative?

    Răspunde
  • Brasovul e misto, e in dezvoltare si dezvolta si problemele unui oras mare, insa clima, pozitionarea si comunitatea il ajuta sa nu repete „full retard” greselile oraselor cum e Bucurestiul. Brasovul nu poate fi mai minunat decat e Romania si ritmul ei de evolutie.

    Răspunde
    • Pentru mine Brașovul a fost la îndemână, sunt atașată emoțional de acest loc de când mă știu și am și oameni dragi care locuiesc aici, dar sigur mai sunt și alte opțiuni care merită să fie luate în calcul. Și suspectez că în curând clima o să devină cel mai important factor de decizie, vor fugi mulți din zonele care se deșertifică.

      Răspunde
  • Protip – la intrare in cheia s-a deschis de anul trecut butoiul vesel, mancare bună, raport calitate pret excelent, cafea de la o prajitorie din bv. E must go daca treceti pe acolo.

    Răspunde
  • vectrapxi
    25 aug. 2021 19:59

    Va rog lăsați Brașovul in pace dacă îl iubiți, nu faceți nici un serviciu localnicilor. De citiva ani se poate observa afluenta de turiști, efectiv se rup străzile în weekend, pe lîngă asta migrația din judetele roșii a atins cote extreme.
    Scuze daca deranjez.

    Răspunde
  • Orașul meu natal! Abia aștept să mă mut la Barcelona happy

    Răspunde
  • […] Gândurile unui bucureștean în Brașov […]

    Răspunde
  • Bucurestiul tau e Londra mea, care a fost minunata pentru primii ani, pana cand a devenit zgomotoasa si mult prea agitata. Nu orasul s-a schimbat, ci eu. De-asta linistea mea e in orasul in care am zis mereu ca nu ma intorc. Cel putin azi.

    Relatiile astea care se curata singure sunt poate cel mai bun lucru din 30s.

    Răspunde
  • Adinel Arcalianu
    23 feb. 2022 08:11

    Foarte fain si adevarat ai scris.
    Bucuresti-ul este un oras frumos pentru studentie, dezvoltare, relatii si crestere de business.
    Dupa o perioada, mai exact 14 ani, am simtit ca este prea mult si de 3 saptamani, impreuna cu sotia am facut schimbul intre apartament la et 7 cu casa la curte, de la Bucuresti la Ghimbav (Brasov), de la mancatul la restaurante si delivery excesiv la gatit acasa si la timp impreuna.

    Noi avem tot un business remote si asta ne-a permis sa facem schimbarea intr-o saptamana.
    Viata se simte diferit si se intampla exact ce ai spus tu.

    Dar ne intoarceam des la Bucuresti (de 2 ori pe luna) pentru prieteni, relatii de business si IKEA laughing
    Este frumos si greu in acelasi timp, totusi, superputerea oamenilor este sa faca schimbari si sa se adapteze la ele asa ca iti doresc mai spor in tot ceea ce faci (chiar faci tare bine).

    Răspunde
  • Și eu îmi doresc să mă mut din București în Brașov.
    Locuiesc în București de 14 ani, acum
    simt ca mă face nefericită, nu mai am activități comune cu prietenii de a ieși în oraș aproape zilnic, prieteni apropiați foarte putini am pe aici , mai mult cunoștințe care te caută doar când au nevoie de tine. Am ajuns să locuiesc într-un oraș unde nu fac nimic , decât muncă și casă , deoarece nu simt să fac ceva aici. De 2 ani mă gândesc să mă mut în Brașov, însă nu știu cat de repede se găsesc locuri de muncă in saloanele de înfrumusețare.
    Tare mi-aș dori să vorbesc cu cineva despre saloanele de înfrumusețare din Brașov. happy
    Mulțumesc !

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Adinel Arcalianu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed