Despre primul număr al revistei Running Mag

Running Mag Romania

M-am entuziasmat puțin săptămâna trecută, când am aflat că s-a lansat în România prima revistă dedicată alergării. N-aveam cum să nu, este un microb care m-a atins grav și pe mine și clar revine în forță.

La o plimbare prin parc vei observa că, indiferent de oră sau de condițiile meteo, fie ajun de Crăciun sau cod portocaliu de ninsoare, e plin de oameni care fac sport în aer liber, oameni de toate vârstele.

Se organizează din ce în ce mai multe competiții locale dedicate alergatului, și în același timp avem români care ne reprezintă cu brio la cele de afară – curse montane, curse ținute în deșert sau la Polul Nord, curse chiar și de sute de kilometri.

Se întreba cineva cam cât ai putea să scrii despre alergat până să epuizezi subiectul. Runner’s World este o revistă care apare lunar încă din 1966 – cam atât de mult. Pe lângă reviste mai sunt și cărți și bloguri, scrise de medici sportivi, antrenori, nutriționiști sau amatori.

Ok, înapoi la revista de alergat. Pe numele ei „Running Mag„, costă 10 lei și o găsiți în rețeaua de distribuție Inmedio. Am citit-o în weekend și am zis să pun în scris câteva idei legate de ce cred eu că ar merita îmbunătățit. Că de bine s-a tot scris până acum pe tema asta.



Ce trebuie clarificat:



– În acest prim număr se aleargă după prea mulți iepuri deodată. Au trecut sumar prin toate subiectele, subiecte abordate chiar și de mai multe ori, în articole diferite. Cred că ar fi mai folositor să scrie despre mai puține subiecte și să le prezinte mai „în adâncime”. Nu văd cum ai putea să abordezi în același articol și nutriția, și echipamentul, și durerile legate de acest sport, și hidratarea, și să nu iasă o tocăniță din care nu înțelege nimeni nimic.



– Sunt amestecate informații pentru începători cu unele cunoscute doar de către avansați (sau care-i interesează doar pe avansați). Trebuie stabilit pentru cine este scris fiecare articol.

Exemplu concret: Dacă un articol este doar pentru cei care vor să se apuce de alergat, atunci n-ar trebui menționat pe fugă conceptul barefoot running, fiindcă începătorii nu au de unde să știe ce este aia, care sunt beneficiile și când este recomandat. Ar merita dedicată o serie de articole care să abordeze subiectul.

Alt exemplu: La un moment dat este un articol de o pagină cu sfaturi date de un alergător din Africa de Sud. Mi-a fost neclar scopul articolului: Acesta se numește „chestii esențiale pentru cursele de trail”, începe prin a descrie faptul că sud-africanul a pornit o cursă de trail running, „o cursă de sprint în teren accidentat„, vorbește despre cu cât timp înainte să ajungi la linia de start, trece prin echipament și hidratare, și se încheie cu răspunsul la întrebarea „dacă să alerg pe teren accidentat sau pe asfalt”. Din nou, mi se pare că încearcă să prindă foarte mulți iepuri deodată – este imposibil să atingi toate subiectele astea în jumătate de foaie A4 (că cealaltă jumătate e cu poze). Pentru cine este destinat acest articol? Ce-l recomandă pe acel alergător să dea sfaturi, ce merite are, la ce nivel e? Despre ce curse de trail vorbește, despre curse scurte, curse montane, ultra-alergări?



– Unul din articole pentru începători, intitulat „10 lucruri esențiale de reținut dacă vrei să te apuci de alergat”, trece prin cum să-ți alegi încălțămintea, că nu trebuie să exagerezi ci e bine s-o iei încet, că muzica ajută, că etc etc etc. De abia la penultimul punct vine recomandarea de a merge la medic – ar fi trebuit să fie primul punct.

Știu că multă lume și-a propus ca în anul nou să slăbească, să arate bine, dar unele sporturi nu sunt pentru oricine. Vizita la un medic ar trebui să fie primul lucru pe care-l face un sedentar pe care l-a trăznit ideea că vrea să se apuce de sport, înainte să arunce banii pe orice fel de echipament. Dacă se apucă să practice sport (sau să țină o dietă) după ureche sau sfaturi găsite pe net, îi poate face mai mult rău decât bine.



– La brățările fitness / ceasurile de alergat: faptul că au GPS și numără pașii nu este relevant, cam asta fac toate (inclusiv multe telefoane). Ar fi mult mai de ajutor de făcut comparație între ele, de aflat cât ține bateria (cu și fără GPS activat), cu ce aplicații le poți sincroniza sau gama de preț din care fac parte.

Tot la capitolul ăsta: prezentarea Fitbit Surge începe cu „Se vrea un ceas inteligent” – de ce „se vrea”, de ce nu e? Unele cuvinte par a fi doar de umplutură, nu aduc informații utile cititorilor.



Detalii tehnice:



– Oricât de impecabilă ar fi vederea mea, unele fonturi și culori de fundal mi-au pus capac. Undeva pe la început este un editorial cu Cabral, m-am chiombat la greu fiindcă nu reușeam să descifrez ce scrie. După aia pur și simplu am evitat bucățile cu font ilizibil, ca să nu-mi cadă ochii din orbite. Văzusem deja că a scris Vali despre problema asta, dar nu-mi imaginam că poate fi atât de rău.



– Stabilit felul în care este comunicat autorul și menținut peste tot. În acest moment numele autorului fie lipsește, fie este trecut diferit la fiecare – ba este pe margine, ba este sub titlu, ba este într-un chenar dedicat, cu tot cu o mini-prezentare, ba este sponsorizat.



Ce mi-ar plăcea să (mai) citesc pe viitor:



– Cred că cele mai motivante sunt articolele despre alergătorii din categoria „oameni normali” (Andreea Vasile a scris foarte multe materiale de acest gen). Avem români care în aparență sunt oameni obișnuiți, cu joburi normale sau afaceri proprii, cu familii. Sunt oameni care s-au apucat de alergat la vârste înaintate (sau cu mult prea multe kilograme „la bord” ), când nu le dădea nimeni nicio șansă, și acum ne reprezintă cu succes la diverse curse internaționale. Sunt oameni care aleargă sute de kilometri deodată, uneori în condiții extreme. Oameni care reușesc să strecoare sportul în viața lor de zi cu zi, pentru care nu există „nu am timp”. Pe ei i-aș băga la înaintare, pe sistemul „Watch and learn! „.



– Mai multe articole despre curse – atât locale, cât și internaționale, cu păreri de la cei care au participat. În acest moment au primit articole proprii doar cursele din București – sunt și astea importante, nu zic nu, dar avem în România și foarte multe curse ținute în natură, care oferă peisaje de vis. A lansat Carmen luna trecută un eBook gratuit cu câteva din alergările de anul ăsta.



P.S. Paginile în care sunt prezentate modele de mașini m-au dus cu gândul la lanțurile de restaurante fast-food care sponsorizează cu mâncare competițiile sportive dedicate copiilor. Înțeleg, trebuie sponsori.

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

2 comentarii

2 comentarii. Leave new

  • Bine punctat tot articol. De ceva vreme ma tot documentez in legatura cu acest subiect, eu fiind mai mult sedantara (desi, din fericir, kilogramele au tinut cu mine si nu am ajuns vreodata la stadiul in care ma revars de pe canapea). Asa ca de la un blog la altul am ajuns sa vad si revista asta mentionata tot mai des si chiar ma intrebam care e treaba cu ea.

    Mi-a placut mult ca spre deosebire de oamenii care primesc ceva gratuit si ridica in slavi un produs (pe care uneori nici nu-l incearca), materialul tau a fost sincer si la obiect. Asa cum sunt scrise tot mai putin articole in ziua de azi.

    Ah, da…si Andreea Vasile de asemenea rulzz!

    Răspunde
    • Înțeleg ce zici, și eu am alergie la articolele de bullshit, prefer oricând comentariile echilibrate și constructive.

      Despre RunningMag încă nu am citit prea multe păreri, fie ele bune sau rele, doar articole care anunțau faptul că s-a lansat și salutau inițiativa. Să vedem cum evoluează, sper să crească frumos și să atingă cât mai mulți români cu „microbul” alergatului. happy

      Răspunde

Dă-i un răspuns lui pyuric Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed