personal Archive

Scriu din 2005, atunci eram pe platforma Yahoo 360. Încă eram în liceu, așa că articolele mele se învârteau în jurul problemelor existențiale caracteristice vârstei.

În decembrie 2006 am pornit un alt blog, de data asta pe Blogspot, platforma Google. Deja intrasem la facultate, începusem să interacționez cu industria muzicală, așa că îmi amestecam gândurile personale cu comentarii despre muzică.

În iunie 2007 m-am mutat pe domeniul Voce.ro, datorită lui Alex Negrea (pe vremea când el scria sub nickname-ul Buddha). Am pornit Monden.info în paralel și mi-am mutat acolo opiniile despre muzică. Am păstrat pyuric.voce.ro strict ca pe un jurnal.

La sfârșitul lui 2008 am vândut Monden.info și am cumpărat în avans domeniul Pyuric.ro, doar ca să stau liniștită că nu mi-l ia vreun “binevoitor”.

Trei ani mai tarziu m-am mutat pe domeniul Pyuric.ro, cu ajutorul lui Alex Ciucă (aka Hoinaru). Am reluat articolele cu gânduri despre muzică.

Azi transform Pyuric.ro în CristinaChipurici.ro. Tot cu ajutorul lui Alex Ciucă, fără de care blogul ăsta ar fi fost de mult în moarte tehnică.

Nu pot să ignor faptul că trăiesc într-o lume în care aparențele contează iar traseul profesional îmi impune altă prezentare. “Pyuric” e porecla mea de aproape 24 de ani și va rămâne felul în care îmi spun prietenii, n-o să renunț la ea în spațiul privat. Dar nu-mi mai este de ajutor în cel public, așa că mutarea pe CristinaChipurici.ro am văzut-o ca pe o soluție naturală.

Și da, pregătesc terenul pentru niște proiecte care vor face să se vorbească despre numele meu, real, întreg, nu o poreclă: Cristina Chipurici.

one-book-to-rule-em-all
Status: It’s complicated.

Am învățat singură să citesc, după un abecedar din Moldova, când încă eram prea mică pentru a merge la școală. Este motivul pentru care mai târziu, când eram în clasa I și doamna învățătoare ne arăta literele, mă plictiseam teribil. Este și motivul pentru care, atunci când ne-a pus pe toți să zicem un oraș din România care începe cu litera prenumelui nostru, nu înțelegeam de ce e greșit că am ales Chișinăul. Read more…

img_20161228_insula_herastrau

Atunci când ziua ta de naștere e de 1 ianuarie, e mai ușor de făcut retrospectiva. An nou calendaristic, an nou de viață.

Azi împlinesc 29 de ani și, înainte de toate listele cu retrospective și planuri, sunt recunoscătoare că sunt în viață, sunt sănătoasă și toți oamenii importanți din viața mea sunt bine.

Am sentimente amestecate legate de 2016. Au fost și lucruri bune, și foarte multe rele. Am făcut greșeli, au fost lecții pe care a trebuit să le reînvăț, dar am încercat să văd partea pozitivă în toate.

Am dat un zoom out, mi-am impus să gândesc pe termen lung și să trec totul prin acest filtru – și proiectele în care sunt implicată, și prieteniile, și fiecare întâlnire pe care o accept, și lucrurile cu care aleg să mă consum.

Mai jos sunt câteva dintre concluziile acestui an: Read more…

În ultima zi a verii m-am înscris ca observator independent la alegerile parlamentare. Nu știam exact când vor fi acestea, încă nu se stabilise data, știam doar că vreau să ajut cumva, oricât de mic ar fi gestul meu. Așa că duminică la 6:15 dimineața mă voi prezenta într-una din secțiile din sectorul 6, urmând să-mi petrec toată ziua (și probabil și o parte din noaptea de duminică spre luni) urmărind ca procesul de votare să se desfășoare corect. Read more…

pyuric-alexandru-negrea-daily-vlog

Dacă vă era dor de vocea mea suavă sau de cum arăt din profil happy am stat ieri de vorbă cu Alexandru Negrea la o narghilea și o apă plată.

Da, e același cadru precum la interviul cu Andreea Verde pe care l-am publicat săptămâna trecută, doar că de data asta eu am fost cea care a răspuns la întrebări. Și e video. Găsiți o parte din discuție mai jos.

Am povestit despre: Read more…