personal Archive

As you probably know by now, every week I’m sending a huge newsletter to 1,000 subscribers, where I write about all sorts of big ideas and thoughts related to personal development, plus extra resources that I recommend to go even deeper – articles, books, podcasts and the likes.

While at first it may seem as if I’m talking about them with the confidence of someone who’s some sort of expert that masters them and decided to help others in the process, the reality is exactly the opposite. Read more…

Back home, in Bucharest, I follow the same routine: my days are split into two big parts, one dedicated to work, and one for fun.

I work from the minute I wake up – that usually happens between 6 and 7 AM, perhaps later during winters, but never using an alarm clock. After working hard until late afternoon, I have the rest of the day blocked for the fun activities.

Work is also further divided into two separate chunks of time: thinking – early in the morning (that’s the creative part, where I need to focus) and communicating – at noon (team management, emails, meetings, and so on).

By ‘fun activities” I’m referring to long conversations with close friends and/or sports training – I have running (Tuesdays and Wednesdays) and spinning classes (Monday and Thursday evenings).

My guess is that this works for me for several reasons: Read more…

Some awesome people are subscribed to my Friday Read newsletter, including stand-up comedian Cristi Popesco.

Last month, Cristi invited me to be a guest on his podcast/show/vlog, where we talked about my daily routine, productivity tips, habits, why and how I quit Facebook, my experience within the music industry and working with rappers, earthquake alerts, my obsessive attention to laundry doing details, and many other completely random stuff.

Unfortunately for my international readers, this one’s Romanian only.

Play it here: Read more…

Berlin, Jan. 01 2017

You know how in the pre-flight safety briefing you’re instructed to always put your oxygen mask on first, in case the plane crashes? And only afterwards to take care of your child and put their mask on? Have you ever wondered why? That’s because if you’re left without oxygen, you might not be physically capable to help your kid. You’re no use to anyone if you don’t help yourself first.

By now you’re probably confused, wondering why the hell am I writing this in English instead of my native language, Romanian, as I usually do. Well, I have some big changes to announce: from now on, I’ll communicate only in English. It’s part of the process of helping myself, something as vital as oxygen in order to stay safe on the long run. Read more…

La final de decembrie obișnuiam să fac o lungă listă de rezoluții pentru noul an. Obiective vag formulate, de genul “Voi învăța mandarina”, “Mă voi apuca de sală”, “Mă voi organiza mai bine”.

Sunt doar niște exemple random, nu mi-am propus nimic din astea cu adevărat. De fapt, nici măcar nu-mi mai amintesc lucrurile de pe listele mele reale, fiindcă uitam de ele în maxim o lună (și probabil că le mai reciteam peste un an, când mă apuca cheful de listă nouă).

În loc să îmi stabilesc niște obiective realiste, cu pași concreți pe care aș putea să-i urmez, visam cai verzi pe pereți. Și evident că nu-mi ieșea nimic. Read more…

Cei care sunt abonați la newsletterul meu au primit pe 21 decembrie 2017 o variantă modificată a acestui articol. Între timp am mai citit câteva cărți care merită trecute pe listă.

Ce cărți am citit în 2017? Ce am învățat din ele? Ce voi avea nevoie să recitesc? Ce cărți n-am dus până la capăt și de ce? Cum voi putea să le filtrez mai bine pe viitor, astfel încât să evit cărțile “meh”? Ce ar trebui să citesc fiindcă m-ar putea ajuta cu ceea ce-mi propun să realizez peste un an, cinci ani sau 10 ani?

Este perioada anului în care începem să facem evaluări și planuri de viitor, așa că acest articol este despre cele mai bune cărți pe care le-am citit în 2017.

Cum definesc acest “cele mai bune”? Sunt cărțile care au avut cel mai mare impact asupra mea, pe care nu le-am putut lăsa din mână, am învățat ceva din ele, i-am “creierit” pe cei din jur cu idei din ele, după care am mai cumpărat câteva exemplare ca să le dau cadou.

Cele mai bune cărți din 2017 (în ordinea în care le-am citit):
Read more…

Scriu din 2005, atunci eram pe platforma Yahoo 360. Încă eram în liceu, așa că articolele mele se învârteau în jurul problemelor existențiale caracteristice vârstei.

În decembrie 2006 am pornit un alt blog, de data asta pe Blogspot, platforma Google. Deja intrasem la facultate, începusem să interacționez cu industria muzicală, așa că îmi amestecam gândurile personale cu comentarii despre muzică.

În iunie 2007 m-am mutat pe domeniul Voce.ro, datorită lui Alex Negrea (pe vremea când el scria sub nickname-ul Buddha). Am pornit Monden.info în paralel și mi-am mutat acolo opiniile despre muzică. Am păstrat pyuric.voce.ro strict ca pe un jurnal.

La sfârșitul lui 2008 am vândut Monden.info și am cumpărat în avans domeniul Pyuric.ro, doar ca să stau liniștită că nu mi-l ia vreun “binevoitor”.

Trei ani mai tarziu m-am mutat pe domeniul Pyuric.ro, cu ajutorul lui Alex Ciucă (aka Hoinaru). Am reluat articolele cu gânduri despre muzică.

Azi transform Pyuric.ro în CristinaChipurici.ro. Tot cu ajutorul lui Alex Ciucă, fără de care blogul ăsta ar fi fost de mult în moarte tehnică.

Nu pot să ignor faptul că trăiesc într-o lume în care aparențele contează iar traseul profesional îmi impune altă prezentare. “Pyuric” e porecla mea de aproape 24 de ani și va rămâne felul în care îmi spun prietenii, n-o să renunț la ea în spațiul privat. Dar nu-mi mai este de ajutor în cel public, așa că mutarea pe CristinaChipurici.ro am văzut-o ca pe o soluție naturală.

Și da, pregătesc terenul pentru niște proiecte care vor face să se vorbească despre numele meu, real, întreg, nu o poreclă: Cristina Chipurici.