The CEO Library – după 2 luni și jumătate de la lansare

Vezi aici articolul pe care l-am scris la o lună de la lansare.

Mi-am propus că voi scrie câte un articol în fiecare lună, în care să povestesc cum merg lucrurile cu The CEO Library – proiectul pe care l-am lansat în septembrie împreună cu Bobby. Din păcate, am fost atât de implicată în lucrurile de zi cu zi, încât n-am mai apucat să mă țin de promisiune, așa că acest articol vine cu o întârziere de două săptămâni.

Iată ce s-a întâmplat până acum:


INTERVIURILE

Interviurile sunt stâlpii de rezistență ai site-ului. Dacă vreau ca în doi ani să ajung să stau de vorbă cu cei de pe lista mea de oameni pe care-i admir (yes, of course I have a list happy ), trebuie să mă concentrez pe a lua cât mai multe interviuri.

Oricine poate aduna toate cărțile recomandate de antreprenori (au fost multe alte proiecte care au făcut asta înaintea noastră), oricine poate pune toate cărțile de pe lumea asta într-un singur loc (baftă în a întrece Amazonul), însă conținut original? Not that easy.

Avem interviuri cu oameni de succes, în care discutăm despre cărțile lor favorite, ce cărți au avut cel mai mare impact asupra lor, ce au învățat din ele, în ce context, ce cărți ar recomanda celor care vor să urmeze același traseu profesional, cum își iau notițe, ce obiceiuri de a citi au și alte curiozități de acest gen.

Îmi doresc să ajungem la 3-4 interviuri pe zi, însă o iau pas cu pas: mă concentrez pe a publica un singur interviu în fiecare zi lucrătoare. Doar că nu-mi iese. Încă nu am reușit să intru într-un flow.

Am avut zile în care am primit câte 6 interviuri deodată (chiar marți a fost una din acele zile), dar am avut și câte o săptămână în care n-am avut ce publica fiindcă stăteam cu interviuri confirmate, dar la care nu avean răspunsurile.

Lucrez la a găsi un echilibru între numărul de oameni pe care-i contactez vs cei de la care avem interviuri confirmate vs cei de la care am și primit răspunsuri și urmează să le publicăm.



Statusul actual

38 de interviuri publicate (dintre care 15 cu români)
– 9 interviuri “pe țeavă” – adică răspunsuri primite, urmează să le publicăm;
– 49 au confirmat că vor răspunde, aștept să trimită răspunsurile;
– 43 nu au răspuns niciodată la mesaje;
– 12 refuzuri: 11 care nu citesc și 1 care n-are voie să dea interviuri prin natura jobului.



Cui luăm interviuri

Deși numele proiectului este The CEO Library, nu ne limităm doar la CEOs, ci stăm de vorbă cu oameni care au succes și de la care avem ceva de învățat overall. Antreprenori, freelancers, oameni care conduc echipe, scriitori etc.

Pentru că “succes” este un termen foarte vag, mi-e mai ușor să definesc cu cine NU vreau să stăm de vorbă: nu luăm interviuri celor care sunt homofobi, extremiști, habotnici, au work ethics îndoielnice, au efecte negative asupra mediului/umanității prin activitatea lor, sau sunt asociați cu oameni/proiecte îndoielnice.



Sursele pentru outreach

Momentan ne orientăm în special spre cei care au mai dat interviuri în trecut, au datele de contact trecute în interviurile respective și (de preferat) au menționat cărți.

De ce? Deoarece sunt mai mari șansele ca aceștia să accepte să mai dea și alte interviuri, să-și dorească să fie contactați și să și citească.

Printre surse: IndieHackers, urmată de Asian Entrepreneur, Entrepreneurs on Fire și altele.

Sursele secundare sunt oamenii recomandați de cei cu care am avut deja interviuri, iar pe viitor sper ca asta să devină principală, deoarece rata de a accepta și de a se implica, de a da informații valoroase, este mult mai mare.



Români VS străini:

Fiind un proiect internațional, ne-am orientat spre a sta de vorbă în special cu români care au conexiuni internaționale.

În ultima perioadă s-au inversat lucrurile și am avut majoritar interviuri cu străini. Am stat de vorbă cu antreprenori născuți în America (cei mai mulți), Australia (sursa nr 2), Canada, Germania, Anglia, Indonezia, Cambodgia, Turcia, Cehia, Rusia și probabil mai sunt și altele, dar îmi scapă mie acum.



Ritmul interviurilor

Am un template de mail în care le spun oamenilor cum mă numesc, cum am aflat de ei, ce proiect am, care e scopul lui, motivul pentru care le scriu, le dau link spre un exemplu de interviu (ca să înțeleagă exact despre ce este vorba și cum arată), le spun că vom scrie câteva cuvinte despre ei și vom trece linkuri spre proiectele lor (ca să știe că îi ajută și pe ei să se promoveze) și închei cu o singură întrebare: dacă vor sau nu să le trimit întrebările. Trebuie să răspundă doar cu da sau nu. Atât.

Ce personalizez la template-ul ăsta: pe lângă nume și sursa unde i-am găsit, mai diferă și interviul pe care-l dau drept exemplu (îl schimb în funcție de domeniul lor; ex: presupun că antreprenorii sunt mai motivați să ne răspundă la un interviu dacă văd că ne dau interviuri și investitori).

Alte lucruri pe care le pot personaliza: dacă au menționat deja câteva cărți în alte interviuri, le spun că le-am observat. Dacă au menționat că au și co-fondatori, îi întreb dacă nu vor să răspundă și co-fondatorii lor la interviu, să publicăm mai multe materiale despre ei.

Presupunând că omul e de acord după aia să dea interviul, trec prin următorii pași:

Pasul 1:

Trimit lista de 10 întrebări și le spun că pot răspunde doar la primele 4, dacă timpul lor este limitat.

De ce? Fiindcă nu vreau să se sperie atunci când văd că sunt atât de multe întrebări, să știe că e ok și dacă se limitează doar la primele 4. Și fiindcă un interviu cu doar 4 întrebări e mai bun decât a nu avea niciun interviu.

Dar, de obicei, după ce oamenii încep să răspundă la întrebări, se “încălzesc” și intră într-un flow, duc interviul până la capăt.

Doar de 2 ori s-a întâmplat să nu primim interviurile complete, de la oameni care au răspuns în mai puțin de o oră de când am trimis întrebările.

Pasul 2:

Deadlines și reminders. La început mă simțeam prost fiindcă nu voiam să stresez oamenii cu așa ceva, însă am observat că, dacă nu fac asta, uită de mine. Cu riscul de a fi enervantă, deadlines și reminders să fie.

Nu este nici genul de interviu pe care să-l faci de pe o zi pe alta, să poți răspunde fără să gândești ca lumea întrebările – sau poți, dar va ieși ceva lipsit de valoare.

Un pattern pe care am început să-l observ, deși în general mă feresc de generalizări și pot numi destule excepții dintr-un foc: românii parcă au un respect mult mai scăzut pentru ceea ce facem față de străini, răspund mult mai greu. Îmi doresc să-mi dovedesc că mă înșel (btw, dacă știi pe cineva cu care crezi că ar merita să stăm de vorbă despre cărți, te rog fă-ne o introducere – adresa mea e cristina la theceolibrary.com).

Pașii 3-5:
După ce primesc răspunsurile la interviu, le cer și o poza pentru a ilustra/promova interviul.

După ce public interviul, le trimit linkul, îi anunț că urmează să încep promovarea lui și le sugerez să dea și ei share dacă cred că materialul ar fi util pentru cei care-i urmăresc.

După ce-mi răspund și la asta (și de cele mai multe ori îmi mulțumesc și-mi spun că vor da share), îi întreb dacă nu cunosc pe altcineva care ar vrea să răspundă la aceste întrebări

De ce nu cer toate lucrurile astea deodată? Deoarece vreau să fie un singur lucru pe rând, să se concentreze doar pe aia. Sunt mai mari șansele să se întâmple decât dacă le cer prea multe lucruri deodată.

Am remarcat asta la mine: dacă primesc un mail cu mult prea multe informații / rugăminți deodată, sunt slabe șanse să răspund vreodată, pentru că pur și simplu este prea mult de muncă. Taking it one step at a time.

Plus că se stabilește o legătură mult mai personală decât dacă aș cere toate lucrurile astea de la început (ceea ce și poate părea arogant, adică de ce aș presupune din prima că și acceptă?).



Planul pe termen lung

Pe lângă interviurile obișnuite, am început să le cer oamenilor să-mi spună cartea care a avut cel mai mare impact asupra lor în 2017 – deocamdată doar celor din America, în vacanța de dinainte ThanksGiving Day.

Planul pe termen lung este să ajung să iau aceste interviuri live, însă întrebările vor fi complet diferite de cele actuale – nu pot să-i întreb pe oameni care este cartea lor favorită, fiindcă le-ar lua mult prea mult să se gândească, însă îi voi putea întreba care este cartea pe care au dăruit-o de cele mai multe ori – epxlică Tim Ferriss în filmulețul ăsta de ce.



6 interviuri publicate recent și pe care să nu le ratezi:
Scott Keyes, fondatorul Scott’s Cheap Flights – un newsletter cu jumătate de milion de abonați, 15 angajați, $4 milioane venit pe an, în care trimite o listă cu zboruri ieftine.
Andrea Loubier, antreprenoare renumită în Asia, fondatoarea Mailbird – client de mail popular pe Windows, unește mai multe canale de info (conturi de email cu aplicații de productivitate, tools etc). A fost și primul nostru om cu care am stat de vorbă și care a lansat ceva ce are propria pagină de Wikipedia. tongue
Jennifer Rock și Michael Voss – autori ai cărții “B.S., Incorporated”, o satiră la adresa mediului corporate de lucru. Au 20+ de ani experiență în comunicare și conduc propria agenție.
Max Gurvits – investitor care susține startupurile din Europa de Est. Max citește concomitent cărți în 4 limbi diferite.
Scott Johnson, programator și antreprenor – fonda businessuri dinainte să mă fi născut. Printre multe altele, a pornit Feedster (primul motor de căutare în bloguri din lume). Blogger din 2002, de dinainte să fi auzit populația globului de cuvântul “blog”. Tot în 2002 a publicat și o carte despre blogging. Spune o chestie mișto la un moment dat, despre o carte pe care, dacă n-o citea, nu ajungea s-o cunoască pe soția lui.
Irina Nica – pe Irina am cunoscut-o în 2015, când am avut ocazia să lucrăm împreună la SEO Monitor. Între timp ea s-a mutat la Dublin, unde lucrează ca Senior Marketing Manager la Hubspot.


COLECȚIILE

Sunt în continuare o felie esențială în strategia noastră, însă deocamdată le-am pus on hold ca să ne concentrăm pe alte lucruri.

Avem patru colecții:
Best leadership books
Books to read before starting an online business
Books that will help you with your productivity
Biographies of world’s biggest entrepreneurs

Baza de date a ajuns la peste 1100 de cărți și cel puțin încă pe atâtea recomandări, însă principiul Pareto a început să intre în acțiune. Deja cele mai multe recomandări vin la aceleași cărți, avem o mână de cărți ultra-recomandate și o grămadă de cărți care au doar câte o recomandare. Presimt că se va adânci și mai mult diferența asta pe viitor.


PROMOVAREA

Ăsta este un capitol la care nu mi-aș da notă de trecere, fiindcă avem conținut foarte mișto pe site, dar pe care încă n-am apucat să-l exploatăm cum trebuie. Drept urmare, stagnăm – și la cifrele de social media, și la trafic, și la abonații la newsletter.

Pe termen lung, planul este următorul:

Newsletterul va fi canalul principal pe care ne vom concentra eforturile în următorul an – îl preferăm deoarece este singura platformă prin care poți interacționa direct cu oamenii, te poți baza că ajungi direct în mail-ul celor interesați, nu depinzi de schimbările de algoritm prin care este afișat contentul publicat pe alte platforme.

După cum era de așteptat, reachul Facebook se duce din ce în ce mai mult în cap, iar Instagram îi calcă pe urme. Continuăm să postăm lucruri pe toate astea, plus Twitter (pe plan internațional încă este de bază), însă nu avem conținut original special pentru ele, ci le tratăm strict ca pe niște anexe.

Din păcate, în momentul în care s-a inversat rata de interviuri cu români vs străini, au scăzut foarte mult și share-urile pe care le primeam pe rețelele sociale. Deși acum avem interviuri cu antreprenori mult mai mari, care au comunități uriașe, presupunerea mea este că aceștia nu mai sunt atât de implicați emoțional în a ne susține / ajuta cu promovarea.

Ce urmează? Să regândim de la zero newsletterul și cum putem atrage abonați. Până acum a fost shaorma cu de toate: un newsletter dat săptămânal, în fiecare joi la prânz, unde băgam și interviuri, și cărți noi, și colecții, și lucruri pe care le ceream de la oameni. E time-consuming și ineficient, mai ales că e mult self-promo pe niște lucruri pe care oricum le pot găsi oamenii și singuri pe site.

Avem în plan să exploatăm și book-club-ul nostru intern: o dată la două săptămâni citim o carte, aleasă prin rotație de către unul din noi (suntem 4 oameni în echipă), și pe care o comentăm împreună și tragem niște concluzii.

Până acum am citit:
Remote, aleasă de Bobby. Deoarece suntem, până la urmă, o echipă care lucrează remote – el e în Irlanda, eu în Berceni sau la Iancului, Vlad la Mărășești, Theo în Constanța.
Deep Work, aleasă de mine, fiindcă este una din cele mai bune cărți pe productivitate.
The Power of Habit, aleasă de Vlad.
Thanks for the Feedback, aleasă de Theo, este cartea pe care am început-o vinerea trecută și din care deja am subliniat tone de paragrafe.



Partea cea mai ciudată? De când am de-a face zilnic cu cărți apuc să citesc mult mai puțin decât o făceam înainte. Cu cât am adăugat mai multe cărți pe wishlisturile de Amazon (da, la plural, am mai multe liste), cu atât parcă am citit mai puțin.

Cam atât pe ultima lună jumate.

Dacă ai întrebări/curiozități, te rog lasă-le publice mai jos, în comentarii – ca să poată vedea toată lumea și răspunsul meu.

Not sharing an opportunity to learn is a cardinal sin.

P.S. Nu știu dacă toate aceste procese pe care le-am descris aici sunt bune sau îmi scapă din vedere niște lucruri fundamentale. Sunt chestii pe care le-am gândit, regândit și m-am răzgândit de zeci de ori până am ajuns la această formă, dar nu sunt bătute în cuie. Sunt șanse mari ca în viitorul apropiat să schimbăm radical unele lucruri. Chiar nu știu.


1 Comment

  1. Hey Cristina,

    Apropo de newsletter-ul de la theceolibrary chiar remarcam ieri ca arata mult mai bine. E mai usor de citit, e mai eye-friendly. Pare intr-o directie buna.

    O intrebare legata de book clubul vostru. Nu v-ati gandit sa-l extindeti? Un grup de discutii undeva online?

Leave a Reply