De vorbă cu oamenii #FITS2017: Ruxandra Predescu

Ruxa Predescu @ FITS 2017

Acest articol face parte dintr-o serie de interviuri scurte luate oamenilor care participă la FITS 2017 (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu). Ruxandra Predescu este la FITS în calitate de blogger, îi puteți citi articolele despre FITS pe printreranduri.eu.



Nume, oraș.

Ruxandra Predescu. Young at heart. București.



Când și cum a început povestea ta cu FITS?

Prima dată la FITS știu că am fost în 2002. În trecere prin Sibiu, ducându-mă la Deva pentru că aveam un proiect acolo, și-mi amintesc că ne-am oprit să mâncăm și erau artiști pe stradă. Mi s-a părut încântător. N-am avut timp să mă interesez ce se întâmplă, m-am gândit că este un eveniment singular, nu știam că e un festival mare.

După care am ajuns din nou aici în 2006, tot ca parte dintr-un proiect care n-avea legătură cu festivalul. Atunci am aflat că e un eveniment amplu și că sunt foarte multe spectacole.

În 2007 am venit special, pentru o întreagă zi, doar, iar în 2009 a început povestea de dragoste constantă cu FITS. N-am mai lipisit, de-atunci, în nici un an.



Ce înseamnă pentru tine acest festival?

Înseamnă că toată lumea știe că pe perioada festivalului, în astea 10 zile, nu sunt available pentru altceva. Este o condiție pe care o pun și în proiectele în care mă implic – dacă nu sunt legate de FITS.

Înseamnă și bucuria revederii cu oamenii din echipă, de care am ajuns să mă simt apropiată în atâția ani.

Înseamnă că revin într-un oraș care este… n-aș vrea să-i spun “invadat”, fiindcă are o conotație negativă, dar e cucerit – la modul pozitiv – de bucurie, de magie, de mirări, de ochi larg deschiși de copil, de spectacole care sunt atât de frumoase și de desăvârșite încât realmente te copleșesc, dincolo de cuvinte sau de emoții. Cum a fost Vertigo aseară – îmi venea să plâng la sfârșit, și nu era, Doamne iartă-mă, nimic dramatic, era pur și simplu copleșitor de frumos.

FITS e o sumă de emoții bune.



O amintire pe care n-o vei uita niciodată legată de acest festival.

E o amintire legată de spectacolul Orchids, al lui Pippo Delbono, cred că a fost în 2014, dacă nu mă înșel foarte tare. A fost pentru mine spectacolul acelei ediții.

Ca niciodată, am ieșit de la spectacol, de la Sala Sindicatelor, și n-am putut să spun nimic. Nici eu, nici prietenii cu care eram. Pur și simplu ne uitam unii la alții în căutarea unor cuvinte. Eram precum niște pești pe uscat: deschideam gura să spunem, nu ni se părea potrivit cuvântul din capul nostru, închideam gura la loc, mai deschideam gura, mai făceam o încercare, nu ni se părea nici aia potrivită… deci vreo zece minute s-a tăcut. Până la urmă, primul dintre noi care a verbalizat o primă impresie despre acest spectacol nu a găsit mai mult să spună decât: “da”. Deci asta a fost. Da.



Un sfat pentru cineva care vine la festival pentru prima oară?

Anul ăsta, FITS are 503 evenimente. Un sfat și o recomandare pentru cineva care vine pentru prima oară la festival ar fi să nu încerce să vadă tot. Nici măcar să nu facă eforturi să vadă cât mai mult, pentru că trebuie să aibă un pic de răbdare ca emoțiile de la un spectacol la altul să se poată așeza. Altfel devine un carusel – minunat, de altfel, dar totuți amețitor – și eu cred că trebuie să-ți dai timp să te obișnuiești cu ritmul ăsta…

Și să nu regrete că nu poate să vadă toate evenimentele, fiindcă multe dintre ele se suprapun, chiar dacă nu complet. Nu trebuie să-și lase loc de regrete că nu a văzut un spectacol sau altul pentru că așa a fost programul. Orice-ar fi văzut, oricum ar fi fost, e o experiență care te îmbogățește.

credit foto: Dragoș Dumitru, cu un Samsung Galaxy S8+


Oana Vasiliu @ FITS 2017
Alex Ciuca @ FITS 2017

Leave a Reply