De vorbă cu oamenii #FITS2017: Oltea Zambori

Oltea Zambori @ FITS 2017

Acest articol face parte dintr-o serie de interviuri scurte luate oamenilor care participă la FITS 2017 (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu). Oltea Zambori este managing partner PR Beta, agenția timișoreană responsabilă de comunicarea festivalului.



Nume, oraș, ocupație.

Oltea Zambori. Timișoara și toată țara. PR, în general.



Când și cum a început povestea ta cu FITS?

De la prima ediție, acum 24 de ani. Cred că eram în clasa a 9a, nu mai știu exact, dar știu că era martie, era încă zăpadă pe jos. Mă plimbam din întâmplare prin centru, mă duceam acasă de la școală, când am văzut niște oameni pe picioroange care mergeau. Aveau un soi de pancarte pe care scria anul nu-știu-care, facultatea nu-știu-care. După am aflat că erau studenți la facultățile de teatru. Pe vremuri, FITS a avut parada invitaților în festival, era parada de început de festival.

A fost simpatic, că oamenii erau foarte mirați să vadă oameni care se plimbă pe picioroange. Și știu că eram foarte curioasă, așteptam să văd care dintre ei o să cadă, pentru că era gheață pe jos, și n-a căzut nimeni.



Ce înseamnă pentru tine acest festival?

Fiind născută cumva în Sibiu, mi se pare că, dacă nu era festivalul ăsta, nu era nici Sibiul cum e acum. Faptul că am ajuns să-l cunosc așa cum e, de la prima ediție, după aia să-l cunosc un pic mai în detaliu, și acum în foarte mare detaliu, nu știu… pentru mine e foarte special. Deși mă joc cu cuvintele toată ziua, nu prea pot să-ți descriu cât de special sau în ce fel e special festivalul ăsta. E mișto pentru că în primul rând face educație și de educație avem nevoie foarte mare în țara asta.



O amintire pe care n-o vei uita niciodată legată de acest festival.

Am o amintire foarte veche, de la a 6a sau a 7a ediție. Eram măricică deja. M-am dus la un spectacol de teatru care nu mai știu cum se numește, se vorbea în suedeză sau daneză. A fost prima oară când am văzut teatru contemporan, care înseamnă și decoruri minimaliste, nu teatru clasic. Eu fiind obișnuită cu teatru din ăla clasic, cu costume de nu știu care… a fost prima oară când i-am văzut pe actorii ăia îmbrăcați ca mine.

A fost prima oară când am simțit că poate teatrul ăsta nu e atât de select sau de elitist pe cât credeam eu. Credeam că trebuie să fii foarte deștept ca să te duci la teatru, de asta nici nu mergeam foarte mult, dar atunci a fost prima dată când mi-am dat seama că suntem cumva împreună în asta, că e ok să te duci la teatru să înveți, să recunoști că nu știi neapărat tot ce se întâmplă din punct de vedere cultural.



Un sfat pentru cineva care vine la festival pentru prima oară?

Să stea pe străzi. Efectiv să stea pe străzi, pentru că spectacolele de pe stradă sunt pline-pline de energie.

Aș recomanda și spectacolele de dans – la fel, oricât de pretențios și elitist ar suna “dans contemporan”, nu ai nevoie de nimic, pentru că dansul contemporan este fix acel gen de spectacol care te lasă să-l interpretezi exact așa cum ești tu și cum ești tu construit și felul tău de a gândi.


Leave a Reply