10 ani de blog (+ câteva cadouri drept mulțumire)

pyuric-ro-10-ani-de-blog-giveaway

În urmă cu 10 ani, chiar în ziua de Crăciun, am scris primul articol de pe acest blog.

L-am început strict ca pe un jurnal clasic, un spațiu unde să-mi arunc toate notițele și gândurile personale. Le-am exprimat în pixeli, în loc să le scriu de mână într-un jurnal care stă închis în debara și nu-l citește nimeni altcineva (așa cum fac acum, în fiecare dimineață, ca să-mi scot toate aberațiile din cap, să fac liniște și să mă concentrez pe lucrurile cu adevărat importante).



***

Este spațiul pe care l-am pornit în primul meu an ca studentă la jurnalism, facultate pe care am început s-o ignor după ce am realizat că nu mai merită energia investită în ea. Experiența și cunoștințele la care aveam acces datorită blogului erau superioare informațiilor pe care mi le puteam lua de la profesori.



***

Este spațiul care mi-a adus toate proiectele pe care am lucrat în ultimii 10 ani. Atât alea mișto, care mă făceau să lucrez încontinuu, fie zi, noapte, weekend sau sărbătoare, cât și țepele.

Tot datorită blogului mi-am făcut nenumărate relații noi. Prietenii care rezistă de ani întregi, chiar dacă ne vedem la față mai rar decât ne-am dori. M-am ales și cu relații toxice, dar din care am învățat cum să miros dintr-un stadiu incipient tiparele dăunătoare.



***

Este spațiul pe care la început îl comunicam pe forumuri – da, de acolo am strâns primii cititori care nu-mi erau rude. M-am implicat în comunitatea adunată pe forumul Blogoree, forumul Garsonierei lui Măruță (de pe vremea când avea emisiune la TVR2), forumul TVR dedicat Eurovision.

Nu-mi imaginam pe atunci că forumurile vor muri atât de rapid, la fel cum nu-mi imaginam în urmă cu 9 ani, când mi-am făcut conturile de Facebook și Twitter, că vor rezista atât de mult.



***

Este spațiul unde am publicat sute de articole și imediat după aia îmi venea să le șterg sau măcar să le rescriu complet, fiindcă nu mai eram mulțumită de ele. Este un permanent conflict cu dorința de a scrie articole evergreen, care să fie la fel de actuale și peste zece ani, precum cele ale bloggerilor mei preferați.



***

Este spațiul pe care l-am abandonat de nenumărate ori în acești 10 ani, și tot de atâtea ori m-am întors la el și mi-am promis că nu-mi voi mai bate joc. Am încălcat toate „bunele practici” existente vreodată.

L-am ignorat atunci când am mai pornit un blog. Unul de muzică, tot în limba română, care a și devenit primul blog vândut din România (ce-i drept, după 2 ani de muncit non-stop, fără a obține ceva de la el în afara satisfacției că învăț atât de multe lucruri și fac ceva în care cred).

L-am ignorat și din cauza unui blog de muzică pe care-l scriam în engleză, dar pe care nu m-am putut concentra îndeajuns de mult ca să-l duc la același nivel precum blogul în română. Am mai lansat un blog nișat exclusiv pe Eurovision, ca să experimentez cu noțiunile de SEO.

Pe urmă am început să scriu pe blogurile artiștilor cu care colaboram. Am scris pe blogurile unor companii străine, pe blogurile unor ziare locale, și probabil și pe altele pe care nu le mai țin minte acum.

M-am băgat într-un site de nunți care era citit doar de americani și prin care am învățat super multe lucruri despre această industrie, dar și despre mine. Cum ar fi faptul că încep să procrastinez și să fac treabă la o calitate cu mult sub capacitatea mea atunci când mă înham la subiecte care nu mă pasionează. O lecție pe care a trebuit s-o mai învăț de câteva ori în ultimii ani.



***

Este spațiul pe care am experimentat tot felul de chestii tehnice, până când într-un final am lăsat pe alții mai pricepuți decât mine să se ocupe de partea asta (merită să le ridic o statuie, la câte au îndurat).



***

Este spațiul care m-a aruncat într-o relație de love & hate cu brandurile și agențiile. La început acceptam tot și orice, flatată fiind de atenția care mi se acordă. Credeam că mă va ajuta, dar, la finalul zilei, când trăgeam linie, realizam că ies pe minus.

Am crezut că-i cunosc pe toți, dar de fapt nu cunosc pe nimeni. Că toți vor să ia, nimeni nu vrea să și dea. Se transformă-n fum atunci când am cu adevărat nevoie de ceva. Reapar ei când au din nou nevoie de mine.

Am filtrat până am ajuns în punctul în care refuz cam toate propunerile de colaborare pe care le primesc. Refuz până și invitațiile la evenimente. E timp irosit, pe care nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

Ce e în neregulă cu a merge la evenimente?” – probabil că nu e nimic în neregulă, doar că nu sunt de mine. Mă fac să mă simt exploatată și vinovată și să mă întreb cum am ajuns eu acolo.

Nu mai vreau să fiu asociată cu branduri și oameni care sunt pe complet altă lungime de undă. Care au un ego cât Pentagonul, se felicită și-și dau palme pe spate pentru campaniile extraordinare de care au auzit doar ei și ceilalți din bula lor, după care-și întorc spatele și se vorbesc tot ei de rău, fiindcă de fapt sunt foarte bolnavi, nefericiți și frustrați, dar se prefac că e totul minunat.

Nu mai vreau mâncare și cafele gratuite. Îmi permit să mi le cumpăr și singură, mulțumesc. Dacă nu accept masa aia gratuită, nu va avea nimeni pretenții de la mine, nu-mi poate spune ce să fac.

Este un joc în care refuz să mă mai bag. Sau îmi voi face propriile reguli, cu care să mă simt eu confortabil.



***

Au fost 10 ani în care m-am simțit într-un permanent conflict între a face ceea ce este considerat „normal”, ce face toată lumea, și a-mi urma instinctul și a face fix opusul.

Cred că cel mai bun exemplu este direcția din ultimul an. Când toată lumea s-a apucat să facă video, eu am pariat pe texte kilometrice, unele chiar și de câte 9-10.000 de cuvinte.

Am fost întrebată de nenumărate ori de ce text, de ce nu mă apuc și eu de video. De tot atâtea ori am auzit că n-o să mă citească nimeni, că n-are nimeni timp sau răbdare să citească atâta în 2016.

Sunt aceleași voci pe care le auzeam și singură, în capul meu, cu fiecare articol publicat. Dacă n-o să-l citească nimeni? Dacă ar trebui să mă apuc și eu de video? Dacă ar trebui să-l fac mai scurt? Dacă-l rup în mai multe părți, pe care să le public pe rând? Dacă-l ilustrez cu mai multe materiale foto și video? Dar dacă fac eu și text, și video? Dacă, dacă, dacă.

S-au topit toate îndoielile cu fiecare reacție primită offline. Nu există săptămână să nu întâlnesc oameni care-mi mulțumesc și-mi spun că și-au comandat și au citit cărți recomandate de mine. Oameni care s-au apucat de sport și s-au alăturat unor comunități în urma articolelor mele. Oameni care-mi dau citate din textele alea kilometrice și-mi povestesc cum i-au ajutat în diverse situații. Oameni care au spus că, atunci când public un articol nou, abandonează orice ar face și-l citesc. Oameni pe care nu-i cunoșteam și habar n-aveam că mă urmăresc.



***

Nu obișnuiesc să stau să țin socoteala. Nu verific ce raportează Google Analytics (iar dacă verific, uit la fel de rapid), nu mă interesează câte like-uri sau comentarii strânge un articol, nu mă blochez în faptul că n-am mai scris de o săptămână, două, o lună.

Încă n-am răspunsuri la toate întrebările. Nu știu ce-mi va aduce blogul ăsta, dar cu siguranță n-o să stau să mă blochez în trecut. Iau fiecare zi pe rând, fiecare provocare în parte, pas cu pas.



***

Mulțumesc tuturor celor care mă citiți. Am pregătit trei pachete pe care le dau cadou (aș fi vrut să pregătesc 3.000, ca să dau tuturor, dar din păcate îmi este imposibil).

Pachetele conțin câte o carte mișto dintre cele pe care le-am citit anul ăsta (sunt exemplare noi; nu le dau pe ale mele, fiindcă sunt toate marcate și scrise cu creionul), singurul tip de ceai care-mi place (Roibos, that is; dacă vreți vreodată să-mi luați ceai, fie luați din ăsta, fie luați cafea), și un set de sezon, fular + căciulă, de la PORC – brandul meu preferat românesc de streetwear.

Ce vă rog la schimb: să lăsați un comentariu sau să-mi dați un mail în care să-mi spuneți cum ați ajuns să mă citiți (dacă mai țineți minte) și de ce continuați să mă citiți. Atât.

P.S. Aș vrea să trimit pachetele miercuri, ca să ajungă până la Crăciun. Le voi trimite printr-un curier rapid (curier pe bicicletă, dacă sunteți din București). Dar puteți să-mi scrieți și ulterior – sunt lucruri pe care chiar vreau să le știu.

Mulțumesc!

VREI MAI MULT?

Completează formularul de mai jos și o să primești ceva nou de la mine din două în două vineri. Te poți dezabona oricând vrei.

PE ACEEAȘI TEMĂ

COMENTARII

44 de comentarii

44 de comentarii. Leave new

  • Buna, Pyuric!
    Te-am descoperit pe monden.info, pe care l-am citit pana si-a pierdut formatul original. Am apreciat dedicarea si profesionalismul tau si astfel am ajuns si pe blogul tau personal. Imi placeau ideile tale, stiu ca ai mai dat niste interviuri video la un moment dat si acum revin aici de fiecare data cand postezi ceva nou. Mi se pare mai importanta calitatea decat cantitatea, sentimentul acela ca fiecare articol postat/citit inseamna ceva, si nu e doar un comunicat de presa sau o reclama.
    Sarbatori fericite si la cat mai multi ani de blog!

    Răspunde
    • Mulțumesc frumos, Roxana!
      Materialele video încerc să le reduc la minim – mă refer la live-urile / interviurile pentru alții. Anul ăsta au fost doar cel cu Florin Grozea și Alexandru Negrea, anul viitor probabil că vor fi la fel de puține.
      Și subscriu la partea legată de calitate vs cantitate. Mă bucur de fiecare dată când văd că nu sunt singura care gândește astfel.
      Sărbători fericite și ție happy

      Răspunde
  • Ehe, maică, pe vremea mea, când de abia era Twitter prezent în România, mă mutam și eu la București. Cred că ai fost una dintre primele persoane cărora le-am dat Follow și de acolo am ajuns să ne citim, să ne cunoaștem.

    PS Mi-e dor de TweetMeet-uri.

    Răspunde
    • Și mieeee mi-e dor de tweetmeets. Acolo am cunoscut foarte mulți oameni mișto și am și păstrat legătura cu mulți dintre ei.
      Cred că Redescoperă România a fost ultimul event care ne-a adus pe toți la un loc.

      Răspunde
  • Mihaela D.
    17 dec. 2016 12:24

    La multi ani!!!!
    Te citesc din perioada monden.info – nu mai tin minte cum am descoperit blogul, dar stiu ca am continuat sa te urmaresc aici dupa ce ai plecat de la monden.info (sau urban.ro, cum se numeste acum).
    Te citesc pentru abordarea umana, extrem de sincera si transparenta, pentru care trebuie sa iti multumesc.
    La cat mai multe articole la fel de bune ca pana acum!
    Sarbatiru fericite tie si familiei

    Răspunde
    • Mersi, Mihaela!
      Am stat un pic să analizez ce apreciez la ceilalți bloggeri pe care-i urmăresc și toți îți lasă impresia că ai sta de vorbă cu un prieten la o cafea. Încerc să merg pe aceeași linie, că până la urmă sunt citită de oameni, și de aici și abordarea cât mai transparentă (chiar dacă uneori se bat ideile cap în cap – mnoh, astea sunt gândurile mele, nici eu nu sunt de acord cu mine întotdeauna happy ) .

      Răspunde
  • Olla, Pyuric! Am inceput sa te citesc dupa o discutie avuta la Piatra Neamt in parcarea unui mall în timp ce VD punea muzica. Cand lumea ma intreaba de ce am ales sa studiez PR-ul, eu le zic ca m-au influentat 3 persoane. Printre ele esti si tu si cred ca orice discutie cu tine sau citire a blogului tau imi aduce o noua invatatura! Spoor la scris si la multi ani!

    Răspunde
    • Hei, Sebastian!
      Haha, țin minte când a pus Dobrescu muzică în parcarea mall-ului. Era 13 octombrie 2012, în noaptea de dinainte tocmai fusese Dj Premier în Atelierul de Producție.
      Da’ noi ne-am cunoscut cu puțin timp înainte, pe 1 iunie, la concertul băieților de la hotel Central – era un bal de boboci organizat sau prezentat de tine.
      Care sunt celelalte persoane care te-au influențat, de ai ales PR-ul?

      Răspunde
  • Cu siguranță am început să te citesc de pe vremea când lucrai la Monden.info și am rămas prin preajmă pentru sinceritate, pentru că scrii natural, curat și pentru că ești foarte cute. Yap big grin

    Sărbători frumoase!

    Răspunde
  • Te citesc de pe la început și nu știu exact cum am început, dar stiu ca ceva mi-a plăcut. Poate mi-a plăcut că erai tânără și mi-ai dat impresia că nu ai urmă de lene și comoditate în tine, că mergi până la capăt cu ceva în care crezi. Am impresia că te cunosc deși sunt sigur că nu ne-am întâlnit vreodată, te citesc ca și cum aș citi ce mai face un fost coleg de liceu sau facultate. Nu simt nevoia să vorbesc cu el, dar sunt curios de ce mai face.
    Chiar nu stiu de ce am continuat să te citesc, poate pentru că mi-a plăcut că ai crezut că se poate face un blog de monden fără cancan, mi-a plăcut că ai avut încredere în artiști ca cei de la okapi sau ctc, te urmăream de mult pe când ai început colaborarea cu ei, dar mi s-a confirmat că avem gusturi similare.

    Răspunde
    • Oooh, am destulă lene și comoditatehappy E o luptă permanentă cu mine.
      Mă bucur că asta e impresia pe care o las – mă refer la partea cu citit precum ai citi ce mai face un fost coleg. Fix asta-mi place mie cel mai mult la bloggerii pe care-i urmăresc. E bine.
      Mersi!

      Răspunde
  • Prin 2007 sau 2008 am ajuns prima dată pe blogul tău. „Cred că te mai țin minte. Erai si tu un hater mic pe blogul meu și pe comunitățile din hip-hop care erau pe atunci”, mi-a plăcut descrierea făcută de tine acum câteva luni când am ieșit la un ceai.

    Am început să te citesc pentru că scriai despre muzică și am rămas pe aici pentru că scrii fain. Plus că am încredere în ce e recomandat de Pyuric, în special pe partea de muzică, evenimente, cărți ș.a.

    Nu las aceste rânduri pentru concurs, cât le las pentru a-ți spune La Mulți Ani și la cât mai multe proiecte mișto. Aștept cu drag o viitoare ieșire la o vorbă și „o mică hateăreală”. ^_^

    Răspunde
    • laughing)) Am memorie bună, ce să fac.
      Cred că ar trebui să scriu mai des recomandări de cărți, muzică, evenimente – scriu foarte rar fiindcă am impresia că lumea deja știe despre ele dinaintea mea și atunci nu mai are rost să scriu și eu. Sau poate fix asta a funcționat ca filtru, că am ajuns să scriu doar despre cele mai importante?
      See you soon!

      Răspunde
      • Lucian Rotaru
        21 dec. 2016 09:32

        Eu zic sa scrii despre ce vrei tu, despre ce iti place. Avand in vedere ca e blogul tau de suflet nu cred ca are sens gandirea de timpul „oare ce vrea publicul meu”, „ei sigur au auzit de albumul asta, nu mai are sens sa scriu si eu”.

        Mereu cand iti rasfoiesc blogul dau de piese misto. Asa ca lasa acolo filtrele si baga articole fara prea multe calculele.

        De interviurile pe care ai inceput sa le faci nu mai zic nimic. Stii deja ca m-au facut sa vad cu alti ochi anumite persoane. laughing

        O zi cu spor!

        Răspunde
  • De vreo 5 ani tot te citesc. De ce?
    Ai o gandire care e diferita de majoritatea in ceea ce priveste domeniul muzica.
    Mi s-a parut ca esti o tipa super muncitoare, insa pe alocuri cu nasul pe sus, de aceea o perioada am renuntat sa te mai citesc. Insa, mi-a dat seama ca esti mai mult rezervata decat cu nasul pe sus si am revenit.
    Mi-a placut foarte mult interviul live cu Florin Grozea si cred ca esti un exemplu de avut in vedere.
    Ma bucur ca ai inceput sa fii deschis pe blog.
    Te apreciez mult si iti urez multa bafta. Se vede ca iubesti sa faci lucrurile sa mearga.

    Răspunde
    • Deschisa. big grin

      Răspunde
      • Ăsta cu „aveam impresia că ești arogantă, mi-am dat seama că ești doar introvertită” e un tipar pe care mi l-au spus aproape toate prietenele mele apropiate. Am constant momente de sălbăticie, când îmi vine să-mi bag capul în nisip, precum un struț, și să nu mai ies de acolo vreodată ( „vreodată” = până-mi reîncarc bateriile).
        Mersi mult, Loredana happy

        Răspunde
  • Buna,

    Prima oara te-am citit pe monden.info ca atunci frecventam site-ul ala foarte mult, ma pierdea cu orele pe acolo. Imi place ca esti obiectiva, scurt si la obiect, apreciez foarte mult asta la tine, chiar de la tine am descoperit si serviciul zonga pe care il folosesc si acum winking asa ca pot sa zic ca m-ai ajutat in privinta muzicii foarte mult winking

    Multa bafta in continuare si cat mai multe proiecte foarte bune iti urez.

    Răspunde
  • Ne-am intersectat pe forumul lui Maruta (nu eram eu foarte activa) si am continuat sa te citesc deoarece te-am admirat ca ai realizat atatea lucruri la 20+ ani. Mereu ma comparam cu tine (e diferenta de maxim 2 ani intre noi) si te vedeam ca un pe un model. Intre timp am incetat sa ma compar cu altii, dar de tine tot imi place maxim. Scrii la obiect, documentat, fara metafore si triluliluri inutile, nu pupi in fund (scuzata-mi fie expresia) si promovezi sportul si cititul. Eu nu alerg (am incercat, dar am o bariera psihica pe care nu pot sa o trec deocamdata), dar incerc sa fac mai multa miscare si atunci cand imi pierd motivatia caut articole ale celor care s-au apucat de sport si au reusit sa faca din asta un stil de viata – pica la fix interviurile publicate de tine. Atunci cand informatia e valoroasa, niciun text nu e prea lung. In plus, pe unii bloggeri pe care ii citesc de ani de zile imi e greu sa ii privesc/ascult. E ca si cu personajele din carti, ti le imaginezi intr-un fel anume si apoi apare filmul, care e si el bun, dar diferit de imaginea creata de tine.

    Răspunde
  • Ori de pe Monden.info, ori de pe Twitter la începuturi. Oricum, mă bucur că ești mai activă acum pe blog, sper să te țină. happy

    Răspunde
  • cristina borbely
    17 dec. 2016 13:28

    Saluuut,
    Te-am descoperit cand faceam o cercetare calitativa pe industria muzicala romaneasca. Mi-ai fost recomandata de un prieten, pe urma am descoperit si blogul care m-a ajutat mult. Ulterior am aflat ca avem si cunostinte comune. happy

    Răspunde
  • Am inceput sa te citesc cand inca erai hostat pe voce.ro (daca tin bine minte). Pe vremea aceea am inceput sa descopar blogurile. Din link in link am ajuns la tine. De la Buddha sau Bobby. Cred ca ai fost in top10 bloggeri descoperiti de mine. Da, printre zoso, John Chow, Darren Rowse, deceblog si altii. Am inceput sa te citesc mai serios in urma unui inverviu de pe Radio Lynx. Ce vremuri… happy

    Răspunde
    • Uuu, Radio Lynx, câte seri am petrecut pe acolo happy
      Cu blogul am început pe Blogspot (2006) și în primăvara lui 2007 m-a ajutat Alex Negrea (Buddha) să mă mut pe .voce.ro. În aceeași perioadă am pornit și Monden.info cu Bobby (și pe el, și pe Alex îi cunoscusem în aceeași seară, s-au legat instant toate lucrurile). Nu mai știu exact când m-am mutat pe Pyuric.ro, dar știu că următorul pas va fi trecerea la CristinaChipurici.ro happy Așa simt că trebuie.

      Răspunde
      • Succes in continuare si o mutare usoara, sa nu se-ncurce mobila din SQL happy. Also, ai putea considera si pastrarea emoticoanleor Yahoo, da blogului un aer vintigi, asa.

        Răspunde
  • Am inceput sa te citesc via monden.info, intram ocazional, insa de anul acesta intru cu regularitate pe blog, imi plac mult articolele lungi pe care uneori mi le trimit pe kindle ca sa le citesc in liniste.
    Si imi place mult rubrica de interviuri happy.
    Spor in continuare!

    Răspunde
  • Hey, la mulți ani! Nu îmi vine să cred cât timp a trecut. Ne-am cunoscut când am venit la sediul monden.info să iau un cd cu muzică, ceva cu Paraziții parcă happy apoi am început să te citesc și îmi aduc aminte că am pierdut cumva legătura, dar ne-am reîntâlnit la 321.
    Scrie în continuare, scrisul nu o să moară niciodată, videourile da. Cuvintele rămân mereu, pentru tine și pentru ceilalți.

    Răspunde
    • Să fi fost oare unul din albumele lor vândute cu GSP? (am dat foarte multe albume Paraziții în perioada Monden.info, nu le mai știu nici eu exact).
      Mersi, Liana!

      Răspunde
  • Cristina Pavelean
    18 dec. 2016 16:33

    Hello,
    Am dat de blogul tău prin 2011, pe facebook, prin intermediul CTC. happy
    La mulți ani și multă baftă în continuare!

    Răspunde
  • Iulia (Vhh)
    18 dec. 2016 16:37

    Heeei,
    de prin 2010/11 am inceput sa merg la concertele celor de la CTC, datorita faptului ca ai colaborat cu ei am ajuns sa descopar acest blog. Gusturile tale in materie de muzica si carti sunt un avantaj pentru acest blog, succes in continuare si „La multi ani!” ^_^.

    Răspunde
  • Hey, eu ți-am trimis mail. Doar că m-a luat valul cu scrisul și-am dat replay la newsletterul tău. Zi-mi, pls, dacă ai primit. Danke! ^_^

    Răspunde
  • Încă nu-mi vine să cred ce mesaje emoționante am primit – și aici, și pe mail (iar pe mail nici măcar n-am apucat să răspund, spre rușinea mea).
    Acum mi-e ciudă că nu am mai multe pachete pregătite, că îmi vine să vă dau tuturor, nu doar să vă mulțumesc verbal. sad O să-mi fie super greu să aleg doar 3 oameni. Uf.
    Mă decid azi și dau mail până la 17:00. Ca să fie timp să-mi dați și adresele / nr de tel, să împachetez și mâine dimineață să le trimit.

    Răspunde
  • Vai de mine, cand ai zis de forumul Eurovision, mi-au dat lacrimile (memberberry). Nu-mi vine sa cred cat timp a trecut! Cati ANI! La multi ani, cat mai multi de blog si sa ne vedem cu bine si de-aici incolobig grin Eu nu particip, ca’s in afara tarii si oricum „ne stim de-atatia ani”laughing doar voiam sa-ti doresc #fieca pentru blog.

    Răspunde
  • Emil Calinescu
    26 dec. 2016 19:24

    Problema mea, de cativa ani, sa zicem 2, e ca nu mai apuc sa citesc niste oameni care chiar scriu misto. Tu esti unul dintre ei.

    Recunosc, nu te-am mai citit de vreun an, nu ma abonasem inca la tine (abia dupa ce termin acest articol o voi face), insa te-am vazut taguita la Dan Fintescu (adica acilea http://www.danfintescu.ro/gipsy-rock-by-damian-brothers-recenzie-de-album/ ) si mi-am amintit de blogul tau.

    Prima oara cand te-am citit? Prin 2008-2009, cand ma apucasem si eu de blog. Pe atunci, recunosc, te citeam mai des, desi, ca si acum, eram mai mult stalker, eu rar las urme pe unde intru.

    Mult succes in continuare! happy

    Răspunde
  • ps: Uitasem ce citisem la tine in ultima vreme: articolul despre cum ai fost observatoare la alegeri. M-a interesat subiectul si am citit cam tot ce s-a scris.

    Răspunde
  • Buna! Am gasit tarziu acest articol pentru a mai participa la concurs, dar oricum vreau sa-ti transmit urmatoarele, daca tot mi-ai dat ocazia:
    Te citesc de pe vremea Monden.info, un proiect pe care l-am apreciat pentru modul in care s-a dezvoltat, dar mai ales pentru politica pe care ai adoptat-o acolo, ai vrut sa-l feresti de barfe, de tabloidizare, de informatii fara valoare si cred ca, in foarte mare masura, ai reusit.
    Te-am admirat si te admir in continuare pentru felul in care gandesti si pentru felul in care te exprimi, dar si pentru seriozitatea cu care tratezi orice proiect.
    Ai fost, daca imi amintesc bine, prima persoana pe care am urmarit-o vreodata pe Twitter si ti-am urmarit parcursul cu interes si dupa ce monden.info a fost preluat de o alta echipa, care i-a schimbat denumirea.
    Te citesc si acum si descopar o Pyuric mai matura, de la care as putea avea oricand de invatat.
    Mult succes in toate!

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Danny Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed