Nu e nimic personal

Confirmation bias refers to a type of selective thinking whereby one tends to notice and to look for what confirms one’s beliefs, and to ignore, not look for, or undervalue the relevance of what contradicts one’s beliefs.

***

În urmă cu câțiva ani, am însoțit un bun prieten (pe atunci și vecin) până la o reprezentanță auto. Era în campania de promovare a unui model nou, urma să ia o mașină în teste timp de câteva zile.

Fiindcă știa cât de mult îmi place brandul respectiv, dar și fiindcă a mai mers cu mine la volan de nenumărate ori, am condus eu la întoarcere. În drum spre casă, ne-am oprit puțin pe malul unui lac. Am făcut câteva poze cu telefonul, am postat una din ele pe Instagram, am scris în descriere „Road trip” și aia a fost.

A doua zi, când m-am trezit, am decoperit un articol uriaș în care eram atacată pe baza pozei respective.

Nu știam cine e autorul, nu auzisem niciodată de el până în acel moment, nu mă urmărea pe nicio rețea de socializare.

Cumva, descoperise poza mea cu mașina și, pornind de la asta, a scris despre cât de nașpa e brandul respectiv, că face campanii de promovare cu astfel de bloggeri praf și pișcotari (da, se referea la mine), că probabil nici nu am permis de conducere, că n-am făcut nimic de valoare în viața mea, sunt o irelevantă care nu merită băgată în seamă, proiectul fondat de mine a fost o țeapă care nu valora nici 200 de Euro, deci clar nu avea cum să fie vândut cu 40.000 Euro.

Și continua în stilul ăsta până la sfârșit. Nu mai țin minte toate detaliile, dar ați prins ideea de bază.

Era clar că omul nu mă cunoaște, că nu știe nimic despre mine și nici măcar nu s-a sinchisit să afle. Și-a pierdut atâta timp scriind un articol uriaș de hate, bazat pe niște argumente care puteau fi desființate la doar un click (sau mail) distanță, fiindcă de fapt:

– Nu am fost inclusă în nicio campanie a brandului auto respectiv – sau a altui brand auto, de altfel. Doar am avut șansa să conduc o mașină care-mi place și am vrut să imortalizez momentul printr-o poză pe social media.

– Am permis de conducere de 10+ ani și am condus sute de mii de kilometri. Am avut inclusiv o perioadă de doi ani în care, datorită naturii jobului, doar asta am făcut – am condus pe toate drumurile patriei, mii de kilometri pe săptămână.

– Monden.info (actual Urban.ro) a fost un proiect la care am muncit încontinuu timp de aproape doi ani, fără să vedem vreun ban. Bobby a negociat vânzarea lui cu 40.000 de Euro, eu mi-am luat un sfert din această tranzacție și am continuat să conduc proiectul timp de alți trei ani. A fost o sumă fără de care părinții mei nu și-ar fi terminat de plătit ratele la casă (în plină criză financiară) iar eu nu mi-aș fi putut plăti cursurile de Music Business. Dar, repet, s-a ajuns la asta după doi ani de muncit încontinuu, zi și noapte. Doi ani în care nu am stat să atac ce fac alții, ci mi-am văzut de propria treabă.

***

N-a fost nici prima porție de hatereală la adresa mea, nici ultima, și mă aștept să mai urmeze destule.

Nu mi-am irosit nicio secundă încercând să schimb părerea celor care mă atacă, să le arăt că greșesc. Ce rost are? M-ar face cu ceva mai bună? M-ar ajuta să evoluez în vreun fel?

Prefer să-mi văd de treabă, să mă concentrez pe lucrurile care sunt în controlul meu.

Știu că nu e nimic personal. Știu că nu e vorba despre mine, ci este doar o reflecție a frustrărilor lor. Iar dacă asta îi face să se simtă mai bine, atunci fie. N-au decât să mă învinuiască pentru propriile eșecuri.

Eu știu foarte bine cine sunt și ce am făcut. Sunt împăcată cu mine.

***

Am aflat ulterior că autorul cuvintelor „dulci” este un domn apropiat ca vârstă de tatăl meu, cu doi copii mici, jurnalist de presă auto. Sau fost jurnalist.

Probabil e frustrat că nu primește mașini în teste, că brandurile auto nu-l bagă în seamă, că bloggerii au luat locul presei deși, în opinia lui, sunt varză. Are propriul film format.

Îi urez toate campaniile din lume, dacă asta îl va face fericit. Sau măcar o pisică.